1. [DEX '09] UMPLUTURĂ, umpluturi, s. f. Ceea ce servește pentru a umple un spațiu, un gol etc. ♦ Spec. Preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil, alcătuind împreună cu acesta o mâncare sau o prăjitură. ♦ Spec. Material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l înălța sau a-l nivela. ♦ Spec. Cantitate de praf de pușcă cu care se încarcă un cartuș (sau cu care se încărca altădată o armă de foc pe la gura țevii). ♦ Fig. Element de valoare minoră sau lipsit de valoare, introdus într-o operă literară, științifică, în sumarul unui periodic, într-un spectacol etc. (spre a le completa). – Umple + suf. -tură.
2. [MDA2] umplutură sf [At: PSALT. 40 / V: (înv) îm~, (reg) ~lăt~ / Pl: ~ri / E: umple + -ătură] 1 Material folosit pentru a umple un spațiu, un gol etc. 2 (Îvr) Întăritură. 3 (Reg) Lemne așezate orizontal, care formează pereții casei de lemn. 4 Cantitate de praf de pușcă ce încarcă un cartuș (sau o armă de foc). 5 (Îvr; pex) Proiectil. 6 (Pex) Rambleu. 7 (Mar) Prispă neînchisă a unei case, adăpostită de streașină. 8 Preparat culinar ce se introduce într-un înveliș comestibil, alcătuind cu acesta o mâncare sau o prăjitură. 9 (Reg; lpl; îf umplături) Sarmale. 10 (Reg; îf umplătură) Cusătură din fâșii de piele colorată trase prin găuri făcute în cojoacele țărănești Si: (reg) trăscioare. 11 Cusătură pe gulerul sau pe pieptul iei. 12 (Îvr) Conținut1 (1). 13 Înmulțire. 14 (Fig) Desăvârșire (4). 15 (Fig; pan și d. persoane) Element minor sau fară însemnătate pus într-o lucrare (spre a o completa).
3. [CADE] UMPLUTURĂ, †ÎMPLUTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Lucru cu care se umple ceva; în spec. tocătura ce se pune în cîrnați, în ardei, pătlăgele, etc., brînza ce se pune în plăcintă ș.a.: locul gol din lăuntrul colacului se umple cu umplutură, făcută din brînză de oi, frămîntată cu cîteva ouă (ȘEZ.) ¶ 2 Iarbă de pușcă, alice, etc. cu care se încarcă pușca: polcovnicul Ioniță... le împărțea iarbă și alice cîte patru umpluturi de pușcă (I.-GH.) ¶ 3 Material de ocazie, cu care se umple spațiul disponibil într’o gazetă; lucruri mărunte, nefolositoare, străine de subiect ce se intercalează într’un subiect literar: face... umplutura cotidiană la o gazetă fără succes (VLAH.).
4. [DLRLC] UMPLUTURĂ, umpluturi, s. f. 1. Aliment (de obicei măcinat sau tăiat mărunt) care se introduce într-un înveliș de asemenea comestibil, alcătuind împreună un fel de mîncare sau o prăjitură. Locul gol dinlăuntrul colacului se umple cu umplutură făcută din brînză de oi. ȘEZ. VII 33. 2. Material care umple sau acoperă un gol sau un spațiu dintre două sisteme tehnice, în diferite scopuri (solidarizarea unor piese care nu pot fi alipite, realizarea unei suprafețe plane etc.). ♦ Masă de pămînt sau de pietriș, așezată pe o suprafață de teren pentru a o înălța; rambleu. 3. Fig. Ceea ce servește pentru a completa un gol. Acea literă parazită [«u» scurt] care servă de umplutură netrebnică. ALECSANDRI, S. 6. ♦ Material (lipsit de valoare și fără legătură cu ansamblul) cu care se completează o rubrică într-un periodic; adaos sau cuvînt de prisos într-un text (literar). Calificativele în versuri, atunci cînd sînt întrebuințate cu exces, devin cele mai urîcioase umpluturi. MACEDONSKI, O. IV 39. Un gazetar din cei mărunței, furnizor de umplutură. VLAHUȚĂ, la TDRG. Fabula nu sufere secătură și umplutură. NEGRUZZI, S. I 336. 4. Cantitate de praf de pușcă și de alice cu care se încărcau altădată armele de foc; încărcătură. Se împărțea iarbă și alice, cîte patru umpluturi de pușcă. GHICA, la TDRG. La brîu cu șapte pistoale Fără leac de umplutură. BIBICESCU, P. P. 161.
5. [Șăineanu, ed. VI] umplutură f. 1. efectul umplerii; 2. carne tocată de umplut; 3. fig. ceea ce este străin sau nefolositor unui subiect, materie de ocazie.
6. [Scriban] umplutúră f., pl. ĭ. Lucru umplut: cîrnațu e o umplutură. Materie cu care se umple (nucĭ, stafide): umplutura unuĭ curcan, unuĭ crap. Teren înălțat cu pămînt bătăturit (rambleŭ): drum pe umplutură (V. terasament). Pus numaĭ ca să umple locu (un cuvînt într’un vers, niște ghĭorlanĭ în stalurĭ ș. a.).
7. [MDA2] împlutură sf vz umplutură
8. [MDA2] umplătură sf vz umplutură
9. [Scriban] *rambléŭ n., pl. eurĭ și eĭe (fr. remblai, d. remblayer, a umplea cu pămînt. V. debleŭ). Loc care a fost umplut cu pămînt ca să se facă drum pe acolo: drum în rambleŭ. – Curat rom. umplătură. V. săpătură.
10. [DOOM 3] umplutură s. f., g.-d. art. umpluturii; pl. umpluturi
11. [DOOM 2] umplutură s. f., g.-d. art. umpluturii; pl. umpluturi
12. [DOOM 3] rambleu s. n., art. rambleul; pl. rambleuri
13. [Argou] umplutură, umpluturi s. f. 1. (deț.) polițist infiltrat printre deținuți. 2. lucrător al unui serviciu de filaj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL