1. [DEX '09] MREANĂ, mrene, s. f. Pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, care poate ajunge până la o greutate de 4-5 kg (Barbus barbus). – Din bg. mrĕana, sb. mrena.
2. [MDA2] mreană sf [At: CANTEMIR, IST. 236 / V: mernă, mlean sm, mle~, mrană, (reg) br~, imbr~, îmbr~, înbr~, măriană, mbr~, mer~, mirean sm, mireahnă, mir~, ~ahnă, mrean sm, mur~, nbr~, umbr~, um~, unm~, vr~, (nob) dumbr~ / Pl: ~ne / E: slv мрена] (Iht) 1 (Reg; îc) ~-albă, ~-aspră, ~-bălană, ~-de-Dâmbovița, ~-de-Siret, ~-de-șuvoi, ~-răpănoasă, ~-galbenă, ~-roșie, br~-de-Dunăre, br~-d-Olt, br~-aurie) Pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, lung de 40-60 cm, acoperit cu solzi mărunți, de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, și cu botul lung care are două perechi de mustăți scurte și groase (Barbus barbus). 2 (Reg; îc) mir-porcească, ~-de-Ilfov, ~-neagră, ~-răpănoasă, ~-ruginoasă, ~-vânătă, ~-cenușie, ~-vărgată, ~-pătată, br~-de-râu, br~-de-vale) Pește de râu mai mic decât mreana (1), cu spinarea vânătă, cu pete mari de culoare închisă (Barbus meridionalis petenyi). 3 (Iht; reg; îc) Mireană-porcească Porcușor (Gobio gobio). 4 (Ban; îf mireană) Pește nedefinit mai de aproape.
3. [DEX '98] MREANĂ, mrene, s. f. Pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, care poate ajunge până la o greutate de 4-5 kg (Barbus barbus). – Din bg. mrĕana, scr. mrena.
4. [DLRLC] MREANĂ, mrene, s. f. Pește de rîu din familia crapului, cu trupul cilindric; are patru mustăți scurte, solzi de culoare verde-cenușie pe spate, alburii pe burtă, putînd ajunge la o greutate de 4-5 kg; este apreciat pentru carnea lui gustoasă (Barbus fluviatilis). Mrenele scînteiau argintiu în lumină, SADOVEANU, Î. A. 137. Tocmai era să se lase de pescuit, cînd văzu o mreană. ISPIRESCU, L. 280.
5. [Șăineanu, ed. VI] mreană f. pește cu corpul lungit, cilindric, foarte gustos la mâncare, se vânează mai cu seamă în Olt și în Dunăre (Petromizon fluviatilis); [Bulg. MRENA].
6. [Scriban] mreánă f., pl. ene (vsl. bg. mrĭena, d. lat. muraena saŭ vgr. myraina. V. murenă și morun). Un pește ciprinoid albicĭos care poate ajunge pînă la vre-o 5 kg. (barbus fluviátilis). – Și breană (Ilfov, Cov. Mac.), și mireană (Serbia) și umbreană (Năsăud).
7. [MDA2] breană sf vz mreană
8. [MDA2] măriană sf vz mreană
9. [MDA2] mereană sf vz mreană
10. [MDA2] mernă sf vz mreană
11. [MDA2] mireahnă sf vz mreană
12. [MDA2] mirean2 sm vz mreană
13. [MDA2] mireană2 sf vz mreană
14. [MDA2] mlean sm vz mreană
15. [MDA2] mleană sf vz mreană
16. [MDA2] mrană sf vz mreană
17. [MDA2] mreahnă sf vz mreană
18. [MDA2] mrean sm vz mreană
19. [MDA2] mureană sf vz mreană
20. [MDA2] nbreană sf vz mreană
21. [MDA2] umbreană sf vz mreană
22. [MDA2] umreană sf vz mreană
23. [CADE] ❍BREANĂ (pl. -ene) sf. 🐟 = MREANĂ.
24. [Scriban] breánă V. mreană.
25. [Scriban] mireánă, V. mreană.
26. [Scriban] umbreánă, V. mreană.
27. [DOOM 3] mreană s. f., g.-d. art. mrenei; pl. mrene
28. [DOOM 2] mreană s. f., g.-d. art. mrenei; pl. mrene
29. [DER] mreană (mrene), s. f. – Pește de rîu (Barbus fluviatilis). – Var. breană, umbreană, mireană. Mr. breană, megl. mreancă. Sb., cr. mrȅna (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 203; Machek, Z. slaw. Phil., XIX, 56; REW 5754; Conev 53), din mgr. μύραινα, cf. morun. Relația directă cu lat. muraena (Koerting 6382) nu e posibilă.
30. [DGS] mireană s.f. (iht.; reg.) = mreană.
31. [DLR] MREÁNĂ s. f. (Iht .) 1. (Și, regional, în sintagmele mreană albă, BĂCESCU, P. 38, 76, mreană aspră, id. ib. 38, 76, 125, mreană bălană, id. ib. 38, 76, mreană de Dîmbovița, id. ib. 38, 76, 125, mreană de Siret, id. ib. 38, 76, mreană de șuvoi, id. ib. 38, mreană răpănoasă, id. ib. 76, mreană galbenă, ANTIPA, F. I. 131, mreană roșie, id. ib., breană de Dunăre. BĂCESCU, P. 75, 124, breană de Olt, id. ib. 75, 124, breană aurie, ANTIPA, F. I. 123) Pește de rîu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, lung de 40-60 cm, acoperit cu solzi mărunți, de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, și cu botul lung care are două perechi de mustăți scurte și groase (Barbus barbus). Cf. CANTEMIR, IST. 236. O mreană saltă-n aer după-o viespe sprintioară. ALECSANDRI, POEZII, 51. Tocmai era să se lase de pescuit, cînd văzu o mreană. ISPIRESCU, L. 280. Mreana. . . nu-mi poate fi de nici un folos. MARIAN, O. II, 324, cf. id. INS. 56, id. T. 47. Dădu de o mreană cu solzii aurii, azvîrlită de talaz pe mal. F (1891), 445. Mreana se vînează mai cu seamă în Olt și în Dunăre. DAMÉ, T. 127. Dădură cu năvodul și prinseră o prea frumoasă mreană. GALACTION, O. 254. Așezam, cu doi flăcăi tovarăși, cîrlige la un vad, pentru mrene. SADOVEANU, O. III, 28. Pînă la sfințitul soarelui se aleseră cu o mreană de vreo trei kilograme. BENIUC, M. C. I, 495. Rîu străbătut de fulgere de mrene. ISANOȘ, Ț. L. 32. Valurile bulbucea, Iar ea-n valuri cum trecea, Mreană de-aur se făcea. ALECSANDRI, P. P. 28. Mă zbat. . . ca mreana la repezînă. HODOȘ, P. P. 170. Numai eu nu pot dormi. . . Ca și breana-n apă lină. BIBICESCU, P. P. 256, cf. CANDREA, Ț. O. 47, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 2. (Și, regional, în sintagmele mireană porcească, BĂCESCU, P. 37, 126, mreană de Ilfov, id. ib. 38, 76, 125, mreană neagră, id. ib. 38, 76, mreană răpănoasă, id. ib. 38, 76, 126, mreană ruginoasă, id. ib. 38, mreană vînătă, ANTIPA, F. I. 131, mreană cenușie, id. ib. 132, mreană vărgată, id. ib., mreană pătată, id. ib., breană de rîu, BĂCESCU, P. 75, breană de vale, id. ib.) Pește de rîu mai mic decît mreana (1), cu spinarea vînătă, cu pete mari de culoare închisă (Barbus meridionalis petenyi). Cf. ANTIPA, F. I. 132, BĂCESCU, P. 125. 3. (Regional; în sintagma) Mireană porcească = porcușor (Gobio gobio). Cf. BĂCESCU, P. 37, 145. 4. (Prin Ban.; în forma mireană) Numele unui pește nedefinit mai de aproape. Cf. BĂCESCU, P. 184. – Pl.: mrene. – Și: (regional) mrean (ALR I 1 742/700) s. m., mreáhnă (ib. 1 742/516), mránă (ib. 1 742/361), mleánă (ib. 1 742/273) s. f., mlean (H II 12) s. m., (cu epenteză) mereánă (BĂCESCU, P. 37, ALR I 1 742/51, 308), măriană (ALR II 6 239/537), mireánă (BĂCESCU, P. 37, 76, 184, C. ANTONESCU, P. 27, H IX 122, ALR I 1 742/61, 65, 295, 856, ALR II 6 239/25; pl. și mireni, ALR I 1 742/424, 610, ALR II 6 239/95) s. f., mirean (ALR I 1 742/107) s. m., mireahnă (BĂCESCU, P. 37), mureánă (BARONZI, L. 94, LM, ALR I 1 742/347), mérnă (BĂCESCU, P. 37), (prin disimilare) breánă, vreánă (ALR I 1 742/150, 158,186), (cu proteză) mbreánă, (ANTIPA, F. I. 131, C. ANTONESCU, P. 27, H IV 105, IX 53, ALR I 1 742/118, 178, 339, 848, 885, ALR II 6 239/219), nbreánă (ALR II 6 239/182), imbreánă (BĂCESCU, P. 35, ALR I 1 742/835), îmbreánă (H IX 36, XII 301, ȘEZ. III, 17, ALR I 1 742/75, 218, 227, 269, 359, 375, 554), înbreană (H XII 288), umbreánă (BĂCESCU, P. 76, ALR I 1 742/109, 122, 138, 156, 217, 268, 363, 378, 558, 573, 750, ib. 1 746/125, ALR II 6 239/260, 286), umreánă (BĂCESCU, P. 56, 76), unmreánă (id. ib. 75), (neobișnuit) dumbreánă (ANTIPA, P. 779) s. f. – Din v. sl. мрена. Cf. bg. м р ъ н а.
32. [DLR] MĂRIANĂ s. f. v. mreană.
33. [DLR] MEREÁNĂ s. f. v. mreană.
34. [DLR] MÉRNĂ s. f. v. mreană.
35. [DLR] MIREÁHNĂ s. f. v. mreană.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL