1. [DLRLC] UMBLĂTOARE, umblători, s. f. 1. Compartiment dintr-o lucrare minieră (puț, suitoare, plan înclinat) amenajat pentru circulația personalului. 2. (Popular) Latrină, privată, closet. Între case, – pompa de apă, un măr cu ramurile răsucite, betege și... umblătoarea care miroase urît. STANCU, D. 334.
2. [Șăineanu, ed. VI] umblătoare f. loc pentru satisfacerea trebuințelor naturale. [Sub raportul sensului, cf. trepăda și urdina].
3. [DEX '09] UMBLĂTOR, -OARE, umblători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Rar) Care umblă. ◊ Pod umblător = bac. 2. S. m. Ostaș dintr-un corp de curieri pentru Polonia și Ucraina al domnilor moldoveni. 3. S. f. Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 4. S. f. (Pop.) Closet (rudimentar). – Umbla + suf. -ător.
4. [MDA2] umblător, ~oare [At: PSALT. 174 / V: (îrg) îm~ a, s / Pl: ~i, ~oare / E: umbla + -ător] 1-2 smf, a (Ființă) care umblă (1). 3-4 smf, a (Ființă) care posedă capacitatea de a umbla (1). 5 a (Îs) Cal ~ Cal care merge bine. 6 a (Înv; îs) ~ în somn Somnambul. 7 smf (Arg; mpl) Pantofi. 8 smf (Arg; mpl) Ghete (2). 9-10 smf, a (Ființă) care cutreieră. 11 a (Înv; d. femei) De moravuri ușoare. 12 sm (Înv) Curier . 13 sm (Înv) Ostaș dintr-un corp de curieri ai domnilor moldoveni. 14 a Care își schimbă locul, poziția Si: mișcător, mobil. 15 a Care poate fi mișcat Si: mișcător. 16 a Care plutește Si: plutitor. 17 sf Reg) Piatra alergătoare de la moară. 18 a (Înv; d. bani) Care este în circulație. 19 smf Persoană care se comportă într-un anumit fel. 20 a (Reg; îs) Grâu ~ Grâu care se poate semăna atât toamna, cât și primăvara. 21 a (Reg; îs) Loc ~ Loc care se ară în fiecare an. 22 sf Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 23 sf (Îvp) Closet. 24 sf (Reg) Urdiniș (1). 25 sf (Reg) Cărăruie făcută de fiarele sălbatice prin pădure.
5. [CADE] UMBLĂTOR, †ÎMBLĂTOR I. adj. verb. UMBLA. 1 Care umblă ¶ 2 Care umblă mult, care e mereu pe drumuri: cum este de umblătoare Țiganca, așa să fie și copilul de umblător (GOR.) ¶ 3 Pod ~ 👉 POD2 ¶ 4 🌿 Grîu ~, specie de grîu tuns: grîul tuns este de două soiuri: umblătoriu și de toamnă (DRĂGH.). II. UMBLĂTOARE, †ÎMBLĂTOARE sf. Loc pentru satisfacerea trebuințelor naturale, privată, latrină: nici pînă la îmblătoare nu-i lăsa să iasă (NEC.).
6. [DLRLC] UMBLĂTOR2, -OARE, umblători, -oare, adj. (Rar) Care umblă (mult). ◊ Pod umblător v. pod (I 1).
7. [Șăineanu, ed. VI] umblător a. mobil: pod umblător. ║ m. od. ștafetar: umblătorii de Hotin și de Soroca.
8. [Scriban] umblătór, -oáre adj. Care umblă, mobil: pod umblător (bac). S. m. (Vechĭ). Stafetă: umblătoriĭ de Hotin și Soroca. S. f. Eŭf. Ĭeșitoare, latrină, retiradă, privată. – În nord îmbl-. V. călăraș.
9. [DOOM 3] umblătoare s. f., g.-d. art. umblătorii; pl. umblători
10. [DOOM 2] umblătoare s. f., g.-d. art. umblătorii; pl. umblători
11. [DOOM 3] umblător1 adj. m., pl. umblători; f. sg. și pl. umblătoare
12. [DOOM 3] umblător2 (înv.) s. m., pl. umblători
13. [DOOM 2] umblător1 adj. m., pl. umblători; f. sg. și pl. umblătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL