1. [MDA2] umblăciu sn vz îmblăciu
2. [CADE] UMBLĂCIU = ÎMBLĂCIU.
3. [DEX '09] ÎMBLĂCIU, îmblăcie, s. n. (Înv.) Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia sunt legate un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume pentru a li se scoate boabele. [Acc. și: îmblăciu] – Cf. îmblăti.
4. [MDA2] îmblăcei smp vz îmblăciu
5. [MDA2] îmblăciri smp vz îmblăciu
6. [MDA2] îmblăciu sn [At: URECHE, ap. LET. I, 185/31 / S și: (îrg) înb~ / A și: ~ăciu / V: (reg) ~cei smp, ~iri smp, ~ătiu, mlă~, umblăcii snp, umb~ / Pl: ~ie, (îrg) ~ii / E: îmblăcit + -iu] (Reg) 1 Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă, la capătul căreia este legat un băț gros și mobil, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume pentru a li se scoate boabele Si: (reg) îmblăciug, (reg; rar) îmblău. 2 (Prc) Prăjină de la îmblăciu (1). 3 (Pan; îf îmblăcei) Briceag rudimentar cu lama atârnând ca îmblăciul (2).
7. [MDA2] îmblătiu sn vz îmblăciu
8. [MDA2] mlăciu1 sn vz îmblăciu
9. [CADE] ❍ ÎMBLĂCIU, MLĂCIU mai adesea pl. ÎMBLĂCII sn. Mold. Trans. 🚜 Unealtă agricolă cu care se bat, se îmblătesc, se treieră grînele grîul, orzul, ovăzul, secara, etc.), ca să se scuture boabele (🖼 2694): în sate... se bat grînele cu îmblăciul (IRG.); sămînța de in și de cînepă să se scoată cu îmblăciul, pînă a nu se pune în baltă (DRĂGH.); treieratul se făcea înainte vreme prin baterea cu mblăciul sau prin călcătul cu vitele (MAI.); fratele lor cel mic îmblătește, nu cu îmblăciu (RET.) [comp. ÎMBLĂTI].
10. [DEX '98] ÎMBLĂCIU, îmblăcie, s. n. Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia este legat un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume spre a li se scoate boabele. [Acc. și: îmblăciu] – Cf. îmblăti.
11. [DLRLC] ÎMBLĂCIU, îmblăcie, s. n. Unealtă agricolă rudimentară, făcută dintr-un băț gros, articulat cu o prăjină lungă, cu care se bat păioasele și legumele cu păstăi pentru a separa semințele din teacă sau din coajă. Ai dat de vro două-trei ori cu îmblăciul în arie. SBIERA, P. 253. ◊ Expr. A măsura cuiva vorba cu îmblăciul = a nu înțelege nimic din ce spune cineva. Apoi na, zise Ipate. Măsură-i vorba cu îmblăciul. Balan să-ți aleagă din gură ce spui, dacă nu vorbești deslușit. CREANGĂ, P. 151.
12. [Șăineanu, ed. VI] îmblăciu n. Tr. sau mlăciu, instrument agricol compus din două lemne întrebuințat la baterea cerealelor. [Bulg. MLATIA].
13. [Șăineanu, ed. VI] mlăciu n. V. îmblăciu.
14. [Scriban] îmblăcíŭ n., pl. ie (vsl. mlatŭ, maĭ de bătut, d. mlatiti, a îmblăti. P. epenteză, cp. cu dambla, jimblă, imbrohor). O unealtă de bătut fasolea, grîu ș. a. (Se compune dintr’o coadă numită odîrjă și dintr’un băț maĭ scurt numit hadarag, cu care se izbește, și amîndoŭă-s legate pin doŭă curele numite oglăvĭ). – Și umblăcíŭ, mlăcíŭ, mlăcĭúgă, blăcíe, îmblăcíe și moloteț.
15. [Scriban] mlăcíŭ n., pl. -íe, și mlăcĭúgă f., pl. ĭ. V. îmblăciŭ.
16. [DOOM 3] îmblăciu (înv.) s. n., art. îmblăciul; pl. îmblăcie
17. [DOOM 2] îmblăciu (înv.) s. n., art. îmblăciul; pl. îmblăcie
18. [MDO] îmblăciu, pl. îmblăcie
19. [IVO-III] îmblăciu, -cie.
20. [DRAM 2021] îmblăcíu, îmblăcie, îmblăcii, s.n. (reg.) Unealtă agricolă folosită la treieratul manual, alcătuită din două piese mobile, una mai lungă (îndârja) și una mai scurtă (hădărău) legate prin curele (oglăji) sau belciug de fier: „Snopii erau bătuți cu îmblăciul, după care erau întorși pe cealaltă parte” (Dăncuș, 1986: 44). – Din îmblăcit + suf. -iu (MDA).
21. [DRAM 2015] îmblăciu, îmblăcie, îmblăcii, s.n. – (reg.) Unealtă agricolă folosită la treieratul manual, alcătuită din două piese mobile, una mai lungă (îndârja sau dârjaua) și una mai scurtă (hădărău/hădărag) legate prin curele (oglăji) sau belciug de fier (ALRRM, 1973: 828): „Snopii erau bătuți cu îmblăciul, după care erau întorși pe cealaltă parte” (Dăncuș, 1986: 44). – Din îmblăcit + suf. -iu (MDA).
22. [DRAM] îmblăciu, îmblăcie, îmblăcii, s.n. – Unealtă agricolă folosită la treieratul manual, alcătuită din două piese mobile, una mai lungă (îndârja sau dârjaua) și una mai scurtă (hădărău/hădărag) legate prin curele (oglăji) sau belciug de fier (ALR 1973: 828): „Snopii erau bătuți cu îmblăciul, după care erau întorși pe cealaltă parte” (Dăncuș 1986: 44). – Din îmblăti.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL