1. [DEX '09] ULTRAGIU s. n. v. ultraj.
2. [MDA2] ultragiu sn vz ultraj
3. [DN] ULTRAGIU s.n. v. ultraj.
4. [Scriban] *ultrágiŭ n. și -áj n., pl. e (fr. outrage, d. outrer, a duce prea departe, d. outre, lat. ultra, dincolo; it. oltraggio). Injuria (ofensa) cea maĭ gravă cu vorba saŭ cu fapta. Insulta unuĭ funcționar în exercițiu funcțiuniĭ. Fig. Mînuire proastă, jignire: ultragiu arteĭ, moraleĭ. Ultragiu anilor, urmele bătrînețiĭ.
5. [DEX '09] ULTRAJ, ultraje, s. n. Ofensă, insultă, amenințare. ♦ (Jur.) Infracțiune care constă în insultă, calomnie, amenințare ori alte acte de violență ori de vătămare corporală împotriva unui funcționar aflat în exercițiul funcțiunii; p. gener. jignire, ofensă (gravă), amenințare, act de violență împotriva cuiva. [Var.: ultragiu s. n.] – După fr. outrage, it. oltraggio.
6. [MDA2] ultraj sn [At: HELIADE, O. I, 202 / V: (înv) ~agiu (Pl: ~agii și, înv, ~age) sn / Pl: ~e / E: it oltraggio, fr outrage] 1-3 Jignire, amenințare ori violență împotriva cuiva. 4 Infracțiune constând în jignirea, amenințarea ori violentarea unui reprezentant al autorității publice aflat în exercițiul funcțiunii. 5 (Îs) ~ contra bunelor moravuri Infracțiune constând în săvârșirea în public a unor acte sau gesturi reprobabile ori în rostirea de cuvinte sau expresii indecente.
7. [CADE] *ULTRAJ (pl. -aje), ULTRAGIU (pl. -agii) sn. Insultă gravă, necinstire, ocară făcută mai ales agenților forței publice: l-a condamnat pentru delictul de ~; facem proces-verbal de ultragiu adus guvernului (CAR.) [fr. outrage].
8. [DEX '98] ULTRAJ, ultraje, s. n. Ofensă, insultă, amenințare, act de violență împotriva unui reprezentant al autorității publice aflat în exercițiul funcțiunii (și care constituie o infracțiune); p. gener. jignire, ofensă (gravă), amenințare, act de violență împotriva cuiva. [Var.: ultragiu s. n.] – După fr. outrage, it. oltraggio.
9. [DLRLC] ULTRAJ, ultraje, s. n. Ofensă, jignire, insultă (în special adusă unui reprezentant al autorității publice aflat în exercițiul funcțiunii). Nu-mi recunosc nici o vină. Și nici dumneavoastră dreptul de a mă judeca... – Ultraj adus în instanță. BARANGA-MORARU, F. 78. – Variantă: ultragiu, ultragii (BART, S. M. 89, MACEDONSKI, O. II, 139), s. n.
10. [DN] ULTRAJ s.n. Insultă adusă unui reprezentant al autorității publice în exercițiul funcțiunii; (p. ext.) ofensă, insultă la adresa cuiva; jignire. [Var. ultragiu s.n. / cf. fr. outrage < lat. ultra – peste].
11. [MDN '00] ULTRAJ s. n. insultă adusă unui reprezentant al autorității publice în exercițiul funcțiunii; (p. ext.) ofensă, jignire adusă cuiva. (după fr. outrage, it. oltraggio)
12. [Șăineanu, ed. VI] ultraj n. insultă gravă, mai ales în contra agenților forței publice (= fr. outrage).
13. [DOOM 3] ultraj s. n., (rar) pl. ultraje
14. [DOOM 2] ultraj s. n., pl. ultraje
15. [MDO] ultraj
16. [IVO-III] ultraj, -je.
17. [DER] ultraj (-je), s. n. – Ofensă, insultă adusă autorității. – Var. ultragiu. It. oltraggio, cf. fr. outrage. – Der. ultragia, vb. (a comite un ultraj).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL