1. [DEX '09] ULTIMATIV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif.
2. [MDA2] ultimativ, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: it ultimativo] 1-2 (Ca) de ultimatum. 3 Care nu poate fi amânat peste o anumită dată.
3. [DLRLC] ULTIMATIV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum.
4. [DN] ULTIMATIV, -Ă adj. Cu caracter de ultimatum. [Cf. fr. ultimativ].
5. [MDN '00] ULTIMATIV, -Ă adj. cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. (< fr. ultimatif)
6. [Scriban] *ultimatív, -ă adj. (d. ultimat). Care are caracter de ultimat: notă ultimativă.
7. [DOOM 3] ultimativ adj. m., pl. ultimativi; f. ultimativă, pl. ultimative
8. [DOOM 2] ultimativ adj. m., pl. ultimativi; f. ultimativă, pl. ultimative
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL