1. [DEX '09] ULTERIOR, -OARĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior.
2. [MDA2] ulterior, ~oară [At: ARISTIA, PLUT. / P: ~ri-or / V: ~e a / Pl: ~i, ~oare / E: fr ultérieur, lat ulterior] 1 a (Îoc anterior, cu sens temporal) Care urmează, care se petrece după Si: posterior. 2 av Mai târziu Si: posterior.
3. [CADE] *ULTERIOR adj. 1 Care se află dincolo, vorb. de o țară (C. CITERIOR) ¶ 2 Care se face sau se întîmplă în urmă (C. ANTERIOR) [fr. < lat.].
4. [DLRLC] ULTERIOR, -OARĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face, se întîmplă, are loc în urmă, mai tîrziu; care urmează după ceva sau după cineva; posterior. Această nevroză capătă o dezvoltare ulterioară în viața familiară. GHEREA, ST. CR. II 333. ◊ (Adverbial) Fapte petrecute ulterior.
5. [DN] ULTERIOR, -OARĂ adj. Care are loc, care se face, care se produce mai tîrziu, după un alt eveniment; posterior. [Pron. -ri-or. / < fr. ultérieur, cf. lat. ulterior – comparativ al lui ultra].
6. [MDN '00] ULTERIOR, -OARĂ adj. care are loc, urmează după ceva sau după cineva; posterior. (< fr. ultérieur, lat. ulterior)
7. [Șăineanu, ed. VI] ulterior a. 1. care se află dincolo; 2. care se face sau vine după (în opozițiune cu anterior): informațiuni ulterioare.
8. [Scriban] *ulteriór, -oáră adj. (lat. ulterior, comparativu d. ultra, dincolo). Care e dincolo (în opoz cu citerior[1]): Calabria ulterior. Posterior în timp (în opoz. cu anterioară. Adv. Pe urmă, în urmă: telegrame sosite ulterior.
9. [MDA2] ulteriore a vz ulterior
10. [DOOM 3] +ulterior2 (desp. -ri-or) adv.
11. [DOOM 3] ulterior1 (desp. -ri-or) adj. m., pl. ulteriori; f. ulterioară, pl. ulterioare (ulterior concursului)
12. [DOOM 2] ulterior (-ri-or) adj. m., pl. ulteriori; f. ulterioară, pl. ulterioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL