1. [DEX '09] ULICIOARĂ, ulicioare, s. f. Diminutiv al lui uliță; hudiță. – Uliță + suf. -ioară.
2. [MDA2] ulicioară [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 71r/12 / Pl: ~re, (reg) ~ori / E: uliță + -ioară] 1-2 sf (Șhp) Uliță (1) (mică) Si: (reg) ulicuță (1-2), ulițucă (1-2), ulițuță (1-2). 3 sfa (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
3. [CADE] ULICIOARĂ (pl. -re) sf. dim. ULIȚĂ. Uliță mică și strîmtă: (fusese) ștergător de pete într’o ~ tristă din Ieși (CAR.); Pe aceeași ~ Bate luna în ferești, Numai tu de după gratii Veșnic nu te mai ivești (EMIN.).
4. [DLRLC] ULICIOARĂ, ulicioare, s. f. Diminutiv al lui uliță. La pragul tău e plină ulicioara Și fetele își șopotesc în taină. GOGA, P. 30. Ea vine de la moară; Și jos în ulicioară Punîndu-și sacul, iacă, Nu-l poate ridica. COȘBUC, P. I 63. Ulicioara-i strîmtă și, din ziduri vechi, Vorbe, rîs și plînset sună în urechi. EMINESCU, O. IV 364.
5. [Șăineanu, ed. VI] ulicioară f. uliță mică și strâmtă.
6. [Scriban] ulicĭoară f., pl. e (dim. d. uliță). Uliță mică, stradelă.
7. [CADE] ULICUȚĂ (pl. -țe) sf. Trans. = ULICIOARĂ: La Sibiiu pe ~ Zece cară și-o căruță Pline cu fete mîndruțe (IK.-BRS.).
8. [DOOM 3] ulicioară s. f., g.-d. art. ulicioarei; pl. ulicioare
9. [DOOM 2] ulicioară s. f., g.-d. art. ulicioarei; pl. ulicioare
10. [IVO-III] ulicioară, -re.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL