1. [MDA2] ukulele sni [At: DN4 / P: iu-chei-lei-li / E: eg ukulele] Chitară mică cu patru coarde, originară din insulele Hawaii, folosită în formațiile de jazz.
2. [DN] UKULELE s.n. Chitară de dimensiuni reduse, cu patru coarde, originară din insulele Hawaii, folosită în formațiile de jaz din New Orleans. [< engl. ukulele < cuv. polinezian].
3. [MDN '00] UKULELE [IUKEILEILI] s. n. mică chitară cu patru coarde, originară din insulele Hawaii, folosită în formațiile de jaz. (< engl. ukulele)
4. [DOOM 3] +ukulele s. n.
5. [DTM] ukulele, ghitară* de mici dimensiuni, întâlnită în Hawaii, dar originară din Portugalia. Cu patru coarde, are acordajul (1-2): la, re, fa diez, la sau sol, do, mi, la. Pătrunde în anii ’20 în formațiile de dans amer. și europ. Corzile sunt călcate prin intermediul unor „degetare”, ceea ce are ca efect producerea unui timbru* metalic; la u. se cântă cu mult vibrato* și cu glissandi*.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL