1. [MDA2] ujui vi [At: BARIȚIU, L. 125 / V: (reg) ujăi / Pzi: 3 ~ește, (reg) ujuie / E: fo] (Ban; Trs) 1 (D. ape) A vui. 2 (D. vânt) A vâjâi. 3 (D. vânt) A adia (5). 4 (D. frunze; pex d. copaci, păduri) A foșni (2). 5 (D. albine) A zumzăi.
2. [DLRLC] UJUI, ujuiesc, vb. IV. Intranz. (Despre ape) A face să se audă un zgomot ușor; a susura, a murmura, a clipoci. Fă-mă peana leului Pe dunga părăului, S-aud apa ujuind, Pe badea în zbici pocnind. HODOȘ, P. P. 56. ♦ (Despre vînt) A vîjîi. Bate vîntul, ujuiește, Mîndra-n deal se odihnește. PAMFILE, VĂZD. 27.
3. [DLRM] UJUI, pers. 3 ujuiește, vb. IV. Intranz. (Reg., despre ape, vînt) A face un zgomot ușor, caracteristic; a susura, a murmura. – Onomatopee.[1]
4. [MDA2] ujăi v vz ujui
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL