1. [DEX '09] UITUC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memoria slabă, (rar) uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc.
2. [MDA2] uituc, ~ă [At: KLEIN, D. 444 / V: (înv) ~tiuc a / Pl: ~uci, ~uce / E: uita + -uc] 1-2 smf, a (Persoană) care uită (ușor) Si: (rar) uitător (1), (înv) uităcios (1-2), (reg) uitic(1-2), (Mol) uitiș (1-2), (Mol) uitit2 (1-2), uitoc (1-2), uitut (1-2), (îvr) uitos (1-2). 3-4 smf, a (Pex) Distrat2 (1-2). 5 a (Rar) Care dă uitării cu ușurință Si: uitător (2).
3. [CADE] UITUC adj. Care uită lesne, uităcios; distrat: boierul Gavrilă trecea drept om ~ (GRL.); d-ta ești vinovat, că ai fost ~, de toate cîte le-am pătimit (CAR.).
4. [DEX '98] UITUC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memorie slabă, uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc.
5. [DLRLC] UITUC, -Ă, uituci, -e, adj. Care uită ușor; cu memorie slabă; p. ext. distrat, zăpăcit. E drept însă că sînt și uituc. D. ZAMFIRESCU, R. 23. Uite, ziua știu de toate, Seara însă plec uitucă. COȘBUC, P. I 304.
6. [Șăineanu, ed. VI] uituc a. care uită lesne.
7. [MDA2] uitit2, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 83719 / Pl: ~iți, ~e / E: ns cf uita] (Mol) 1-2 Uituc (1-2). 3-4 Uitat2 (1-2). 5-6 Neatent. 7-8 Gânditor (1-2). 9-10 Dezorientat (2). 11-12 Surprins.
8. [MDA2] uitiuc, ~ă a vz uituc
9. [MDA2] uitut, ~ă smf, a [At: DR. IX, 421 / Pl: ~uți, ~e / E: ns cf uituc] (Reg) 1-2 Uituc (1-2).
10. [Scriban] uĭtít (est) și uĭtúc (vest), -á adj. Care uĭtă lesne, distrat: om uĭtit. Subst. Ĭa un uĭtuc!
11. [DOOM 3] uituc adj. m., pl. uituci; f. uitucă, pl. uituce
12. [DOOM 2] uituc adj. m., pl. uituci; f. uitucă, pl. uituce
13. [DOOM 3] uitit (reg.) adj. m., pl. uitiți; f. uitită, pl. uitite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL