1. [DEX '09] UITĂTOR, -OARE, uitători, -oare, adj. (Rar) uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător.
2. [MDA2] uitător, ~oare a [At: COD. VOR. 116/8 / V: (înv) ult~ / Pl: ~i, ~oare / E: uita + -ător] (Rar) 1-2 Uituc (1, 5). 3 Care te face să uiți. 4 (Îdt) Privitor.
3. [CADE] UITĂTOR1 adj. verb. UITA1 și sm. Care uită: suflet înnecat în basme, ~ de suferinți (VLAH.) ¶¶ C. NEUITĂTOR.
4. [CADE] UITĂTOR2 adj. verb. UITA2 și sm. Care se uită, privitor.
5. [DEX '98] UITĂTOR, -OARE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător.
6. [DLRLC] UITĂTOR, -OARE, uitători, -oare, adj. (Rar) Care uită; uituc. Traiul e un balsam, și omul, uitător. MACEDONSKI, O. I 174. ♦ Care te face să uiți, care aduce uitare. A băut din apa fără gust și uitătoare a Letei. EMINESCU, N. 60.
7. [MDA2] ultător, ~oare a vz uitător
8. [DOOM 3] uitător (rar) adj. m., pl. uitători; f. sg. și pl. uitătoare
9. [DOOM 2] uitător (rar) adj. m., pl. uitători; f. sg. și pl. uitătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL