Definiție și ce înseamnă ugurliu

1. [MDA2] ugurliu, ~ie a vz ogurliu

2. [CADE] UGURLIU = OGURLIU: a intrat cu norocul în casa lor, este ~, adică dobîndise un copilaș (ISP.).

3. [DEX '09] OGURLIU, -IE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu.

4. [MDA2] ogurliu, ~ie a [At: IST. Ț. R. 58 / V: (reg) orgul~, ughiu~, ug~ / Pl: ~i / E: tc oğurlu, uğurlu] (Mtp; înv) Care aduce noroc.

5. [MDA2] orguliu, ~ie a vz ogurliu

6. [MDA2] ughiurliu, ~ie a vz ogurliu

7. [CADE] OGURLIU adj. Cu noroc, aducător de noroc, de piază bună, de bun augur: pare-se, pentru că e pururea verde... bradul ar fi ~ la casă nouă (ISP.); pasărea asta gingașă nu mi se pare ogurlie pentru casa noastră (ISP.); să trăiți... și să vă fie sfîntul Vasili ~ (ALECS.) [tc. ugurly).

8. [DLRLC] OGURLIU, -IE, ogurlii, adj. (Învechit, în superstiții) Cu noroc, de bun augur. Pasărea asta gingașă nu mi se pare ogurlie pentru casa noastră. ISPIRESCU, L. 220. Să trăiți, precum doriți, cucoane, și să vă fie sfîntul Vasile ogurliu. ALECSANDRI, T. 1333.

9. [Șăineanu, ed. VI] ogurliu a. de piază bună, norocos: să vă fie Sf. Vasile ogurliu! AL. [Turc. UGURLÜ].

10. [Scriban] ogurlíŭ și ugurlíŭ, -íe adj. (turc. oghurlü, ughurlü). Fam. Rar. De pĭază bună, de bun auguriŭ: om ogurliŭ.

11. [Scriban] ugúr, -rlíŭ, V. ogur-.

12. [DOOM 3] ogurliu (înv.) adj. m., f. ogurlie; pl. m. și f. ogurlii

13. [DOOM 2] ogurliu (înv.) adj. m., f. ogurlie; pl. m. și f. ogurlii

14. [DLR - tomul X] OGURLIU, -IE adj. (învechit; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. Toți turcii ținea că este norocos, orguliu, împăratul acesta. IST. T. R. 58. Să trăiți, precum doriți, cucoane, și să vă fie sfîntul Vasili ogurliu, cum s-ar prinde. ALECSANDRI, T. 1 333. Pasărea asta gingașă nu mi se pare ogurlie pentru casa noastră. ISPIRESCU, L. 221, cf. 286, DDRV, SAINEANU. Cumperi la presente mai de timpuriu, De vrei să-ți ureze anul ugurliu. ap. șio II1; 372, cf. ALEXI, w., tdrg. – pl.: ogurlii. – Și: ugurliu, -ie, ughiurliu, -ie (IST. T. R. 58), orguliu, -ie adj. – Din tc. oǧurlu, uǧurlu.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DCR2] ufonaut s. n.[1] Ființă care călătorește într-o farfurie zburătoare ◊ „Imagini inedite despre recuperarea […]
1. [DEX '09] UGANDEZ, -Ă, ugandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. […]
1. [MDA2] ugeret sn [At: (a. 1775) ȘIO II2, 126 / V: ~rit, ugir~ / […]
1. [MDA2] ugeret sn [At: (a. 1775) ȘIO II2, 126 / V: ~rit, ugir~ / […]
[DE] OGODAI (UGHEDAI), mare han mongol (1227-1241). Fiul și urmașul lui Genghis-han. În timpul domniei […]
1. [DEX '09] UGILIT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. – […]
1. [DLRLC] UGNI, ugnesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se mira; a fi uimit. Bărbatul […]
1. [MDA2] ogodi1 [At: PSALT. 44 / V: (reg) ag~, ug~ / Pzi: ~desc / […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro