1. [DEX '09] UCRAINEAN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean.
2. [MDA2] ucrainean, ~ă [At: CADE / P: ~crai-nean / V: -nian (P: ~ni-an) / Pl: ~eni, ~ene / E: Ucraina + -ean] 1-4 smf a (Persoană) care face parte din populația de bază a Ucrainei (sau este originară din Ucraina). 5 smp Populația care locuiește în Ucraina. 6-7 a Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (5). 8-9 a Referitor la Ucraina sau la ucraineni (5). 10 a Care provine din Ucraina. 11 sfa Limba vorbită de ucraineni.
3. [DEX '98] UCRAINEAN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau populației ei, privitor la Ucraina sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean.
4. [DLRLC] UCRAINEAN2, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a R.S.S. Ucraina sau care este originară de acolo. – Pronunțat: -cra-i-.
5. [DLRLC] UCRAINEAN1, -Ă, ucraineni, -e, adj. Privitor la R.S.S. Ucraina sau la populația ei; al R.S.S. Ucraina sau al populației ei. Avea o față blîndă, curat ucraineană. CONTEMPORANUL, VI 24. – Pronunțat: -cra-i-.
6. [MDN '00] UCRAINEAN, -Ă CRAI-NEAN/ adj., s. m. f. (locuitor) din Ucraina. ◊ (s. f.) limbă slavă, cu numeroase dialecte, vorbită de ucraineni. (< fr. ukrainien)
7. [DOOM 3] !ucraineană (limbă) (desp. u-cra-i-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainenei (desp. -i-ne-)
8. [DOOM 2] ucraineană (limbă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainenei
9. [DOOM 3] !ucrainean (desp. u-cra-i-nean) adj. m., s. m., pl. ucraineni (desp. -i-neni); adj. f., s. f. ucraineană, pl. ucrainene
10. [DOOM 2] ucrainean (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucraineni; adj. f., s. f. ucraineană, pl. ucrainene
11. [MDO] ucrainean, pl. ucraineni
12. [DTL] UCRAINEANĂ s. f. (< Ucraina + suf. -ean): limbă slavă din grupul de răsărit, vorbită de locuitorii R. Ucrainene, de grupuri compacte de ucraineni din R. Bielorusă, din R. Moldova, din Kuban, din nordul Caucazului, din Altai, din Siberia, din Orientul îndepărtat și de ucrainenii așezați în Ungaria, Iugoslavia, România, Canada și S.U.A. Trăsăturile sale proprii au apărut încă din secolul al XII-lea. S-a desprins din velicorusă (din vechea rusă) după dezmembrarea statului kievean, în secolul al XIV-lea. Se caracterizează fonetic prin folosirea unui mare număr de consoane muiate și prin rolul deosebit al alternanțelor fonetice. În dezvoltarea limbii literare ucrainene există două mari perioade: a) perioada veche (între secolul al XIV-lea și al XVIII-lea inclusiv), în care baza ei a fost velicorusa (paralel, în scris, se folosea și slava bisericească, mai ales în literatura religioasă). Dezvoltarea ei a avut loc pe fondul luptei naționale de eliberare de sub stăpânirea polonezilor și a turco-tătarilor. În secolul al XVIII-lea s-a îmbogățit cu elemente din creațiile orale, din limba ucraineană vorbită și din limba poloneză; b) perioada modernă (din secolul al XIX-lea până azi), în care operele celui mai mare poet ucrainean, Taras Șevcenko, au influențat profund limba națională. U. dispune azi de trei grupuri dialectale: de nord, de sud-vest și de sud-est. Existența unor elemente lexicale ucrainene în limba română și a unor elemente lexicale române în limba ucraineană, ca urmare a conviețuirii și a vecinătății istorice dintre cele două popoare, i-a determinat pe lingviști să vorbească despre o influență ucraineană asupra limbii române și, invers, despre o influență română asupra limbii ucrainene (v. și influență).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL