1. [DEX '09] UCIGĂTOR, -OARE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizător, -oare adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.
2. [MDA2] ucigător, ~oare [At: COD. VOR. 96/9 / V: (rar) ~iză~ a, (îvr) ~idă~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: ucide + -ător] 1 a Care ucide (sau poate ucide) Si: (șfg) ucigaș (5). 2 a (Fig) Distrugător (1). 3 smf (Înv) Ucigaș (1). 4 smi (Pex) Călău1 (1). 5 sm (Bot; îvr; cdp ger Hundswürger; îc) ~ul-câinelui Iarba-fierului (Cynanchum vincetoxicum).
3. [CADE] UCIGĂTOR adj. verb. UCIDE și sm. Care ucide, ucigaș, asasin: dar în momentul cînd era să deschidă ușa spre a împlînta fierul ~ în pieptul nevinovatei sale soții, el auzi deodată în creierii lui o voce streină (GN.); ucigătoarea ploaie de fier acopere, învălue de jur împrejur oastea maghiară (VLAH.); pentru ce sînt Albanezii de atîtea sute de ani lotri și ~i? (ȚICH.).
4. [DEX '98] UCIGĂTOR, -OARE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizător, -oare adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.
5. [DLRLC] UCIGĂTOR, -OARE, ucigători, -oare, adj. Care ucide, care provoacă moartea; omorîtor. Persoane deplasate în cursul războiului sînt recrutate pentru a fi expediate în colonii, la plantații și în mine ucigătoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 15/5. Întinzîndu-și auritul arc, azvîrlă darde ucigătoare de se cutremură creștetul înalților munți. ODOBESCU, S. III 53. ◊ Fig. Trebuie să dea vîrtos din coate... să poată străbate în această luptă ucigătoare pentru trai. GHEREA, ST. CR. III 170. În priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. EMINESCU, O. I 200. ◊ (Adverbial, atestat în forma ucizător) Las’ să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci. EMINESCU, O. I 95. ♦ (Substantivat) Ucigaș, asasin; p. ext. călău. Ucisul care moare zîmbind disprețuitor Ucide mult mai crîncen pe-al său ucigător. ALECSANDRI, T. II 170. – Variantă: (rar) ucizător,-oare adj.
6. [Șăineanu, ed. VI] ucigător a. care cauzează moarte: venin ucigător.
7. [Scriban] ucigătór, -oáre adj. Care ucide: mitraliera e o armă ucigătoare.
8. [DEX '09] UCIZĂTOR, -OARE adj. v. ucigător.
9. [MDA2] ucidător, ~oare a vz ucigător
10. [MDA2] ucizător, ~oare a vz ucigător
11. [DOOM 3] ucigător adj. m., pl. ucigători; f. sg. și pl. ucigătoare
12. [DOOM 2] ucigător adj. m., pl. ucigători; f. sg. și pl. ucigătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL