1. [CADE] UCISĂTURĂ (pl. -turi), UCISURĂ (pl. -suri) sf. Bătaie strașnică, stîlcire, vătămare prin lovituri: avu sfinția sa legături grele și ucisături dese, de păr și de sfînta barbă tras (VARL.); făcea cumu-i învăța Satana: junghieri și ucisături, vărsare de sînge și temnițe (MX.); rămas-au bieții oameni numai cu sufletele, bătuți și struncinați, ...cum nu se poate... povestire caznele și ucisurile lor ce au avut de la Tătari (NEC.) [ucis].
2. [Scriban] ucis(ăt)úră f., pl. ĭ. Vechĭ. Lovitură, bătaĭe strașnică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL