1. [Mitologic] Ucalegon, troian bătrîn, a cărui casă a fost arsă – cea dintîi – cu ocazia incendierii și a distrugerii Troiei.
2. [CECC] Iam proximus ardet Ucalegon (lat. „Arde la vecinul Ucalegon” – sau, tradus liber: „Arde la vecini!”) Vergiliu, Eneida (II, vers. 311) – din pasajul unde Enea povestește cum, trezit din somn și văzînd Troia în flăcări, a exclamat: „Mistuit de foc, palatul lui Deifob s-a prefăcut într-un morman de ruine; și iată, acum s-a aprins și casa de alături a lui Ucalegon!” Se citează, spre a preveni pe oameni să nu rămînă nepăsători față de nenorocirea unui vecin, căci aceeași nenorocire, ca și văpaia unui incendiu, se poate răsfrînge și asupra noastră. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL