1. [MDA2] tuzluc1 [At: POLIZU / V: (reg) toz~, turl~, tusl~, tuslug / Pl: ~uci sm, ~uri sn / E: tc tozluk] 1 sm (Îrg; mai ales lpl) Jambieră (în special de aba). 2 sm (îrg; mai ales lpl) Ciorap care acoperă pulpa piciorului. 3 sm (Olt; mai ales lpl) Cizme de aba. 4 sm (Olt; mai ales lpl) Ciorapi cu talpa groasă care se poartă fără altă încălțăminte. 5 sm (Reg; mai ales lpl) Obiele care se înfășoară până sus pe pulpa piciorului. 6 sn (Mun; îf turluc) Papuc de casă Si: (reg) cipic. 7 sn (Reg) Haină murdară. 8 sn (Reg) Haină urâtă. 9 sn (Reg) Haină veche.
2. [MDA2] tuzluc2 s [At: CIHAC II, 626 / Pl: ? / E: tc tuzluk] (Tcî) Apă sărată.
3. [DLRLC] TUZLUC, tuzluci, s. m. (Învechit și arhaizant; mai ales la pl.) Un fel de ghetre încheiate la spate cu copci sau cu șireturi, care se trăgeau peste ciorapi și apoi se băgau în cizme; (astăzi, regional) un fel de ciorapi groși (cu sau fără talpă) care se poartă la țară (uneori fără altă încălțăminte). E încălțat cu meși roșii și tuzluci de saftian. CAMIL PETRESCU, O. I 221. Un turc uscat, înalt și mustăcios, cu poturi găitănați, strînși de la genunchi în jos ca tuzlucii. id. ib. II 68. N-are nici tuzluc, nici ipingea (= e lipsit de toate).
4. [DLRM] TUZLUC, tuzluci, s. m. (Înv. și arh.) Ghetră de aba, încheiată la spate cu copci sau cu șireturi, care se purta peste ciorapi și apoi se băga în cizme; (azi reg.) ciorapi groși (cu sau fără talpă) care se poartă la țară. – Tc. tozluk.
5. [Scriban] tuzlúc m. (turc. tozluk, d. toz, colb; ngr. tuziúkĭ, sîrb. bg. tolzuk. V. toz). Rar azĭ. Pl. Pulparĭ (ghetre) de aba. Olt. N’are nicĭ tuzlucĭ, nicĭ ipingea, e sărac. V. potur.
6. [MDA2] tozluc sm vz tuzluc1
7. [MDA2] turluc2 smn vz tuzluc1
8. [MDA2] tusluc sm vz tuzluc1
9. [MDA2] tuslug sm vz tuzluc1
10. [Șăineanu, ed. VI] tuzluci m. pl. 1. od., ghetre de aba încheiate pe dinapoi cu copci sau cu returi (cari se trăgeau peste ciorapi și apoi se băgau în cisme): tuzluci cu găitane de mătase; 2. azi, turieci dela dosul piciorului până sub genuchi (cum poartă oltenii și oltencele): n’are nici tuzluc nici ipângea, n’are nici de unele, e lipsit de toate. [Turc. TOZLUK, lit. ce ferește de praf (din roz, praf)].
11. [DER] tuzluc (-ci), s. m. – Tureatcă, pulpar. Tc. tuzluc (Șeineanu, II, 371; Lokotsch 2094), cf. ngr. τουζλούϰι, alb., bg., sb. tuzluk.
12. [DAR] tuzluc s.n. (înv.) apă sărată.
13. [DAR] tuzluci s.m. pl. (înv.) învelitoare de postav care acoperă glezna și partea de deasupra a încălțămintei bărbătești; ghetre.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL