Definiție și ce înseamnă Tuzla

1. [MDA2] tuzla sf [At: (a. 1715) ARHIVA, R. II, 46/23 / V: (înv) ~lă, ~zula / Pl: ~le / E: tc tuzla] (Tcî) 1 Loc amenajat pentru extragerea sării din apa de mare. 2 Sare extrasă din apa de mare.

2. [Șăineanu, ed. VI] Tuzla f. 1. cap în Dobrogea între Mangalia și Constanța; 2. sat în județul Constanța cu 200 loc.; 3. lac pe coasta Mării Negre la Sudul Basarabiei, cu ape sărate și nămol negru.

3. [Scriban] tuzlá f. (turc. tuzlá). Doc. Salină.

4. [MDA2] suslă sf vz țuslă

5. [MDA2] suzlă sf vz țuslă

6. [MDA2] tuzlă sf vz tuzla

7. [MDA2] tuzula sf vz tuzla

8. [MDA2] țuslă sf [At: CV 1951, nr. 3-4, 47 / V: țuzlă, su~, suzlă, ciu~, ciuzlă, ciusă / Pl: ~le / E: nct] 1 (Trs) Țuică1 (1) slabă care se obține la prima distilare. 2 (Trs; pex) Țuică1 (1) slabă. 3 (Trs; Mar) Țuică1 (1) tare, obținută la începutul distilării. 4 (Reg) Țuică1 (1) de calitate slabă, obținută la sfârșitul distilării. 5 (Reg; îf ciuslă) Țuică1 (1) distilată de două ori. 6 (Reg; îaf) Băutură rău pregătită. 7 (Reg; îaf) Mâncare rău pregătită.

9. [MDA2] țușli sm vz țuțăl

10. [MDA2] țuțăl sn [At: DIETET. 21/19 / V: (reg) ~țlu s, țuzlă sf, ~țli s, țușli sm / Pl: ~e / E: ger aus Zuzel] (Trs; Ban) 1 Biberon de cauciuc. 2 Biberon făcut în trecut, în mediul rural, din pânză.

11. [MDA2] țuțli s vz țuțăl

12. [MDA2] țuțlu s vz țuțăl

13. [MDA2] țuzlă1 sf vz țuslă

14. [MDA2] țuzlă2 sf vz țuțăl

15. [DER] tuzla (-ale), s. f. – Salină. Tc. tuzla (Tiktin). Sec. XVIII, înv., s-a păstrat ca toponim. – Der. tuzlama, s. f. (mîncare din picioare și burtă de vacă), din tc. tuzlama „sărătură” (Șeineanu, II, 371).

16. [DAR] tuzla, tuzlale, s.f. (înv.) loc de retragere a sării din apa de mare; sare extrasă acolo.

17. [DAR] țuzlă, țuzle, s.f. (reg.) biberon.

18. [DRAM 2021] țúslă, (suslă), s.f. Țuica din prima distilare (în Strâmtura și Moisei); șpirt, arcoziță, horincă puturoasă, gaist. (Trans., Maram.). – Et. nec. (MDA); din germ. Zusel.

19. [DRAM 2015] țuslă, (suslă), s.f. – Țuica din prima distilare (în Strâmtura și Moisei); șpirt, arcoziță, horincă puturoasă, gaist (ALRRM, 1971: 463). (Trans., Maram.). – Et. nec. (MDA); din germ. Zusel.

20. [DRAM 2015] țușli, s.m. – (reg.) Biberon (Grad, 2000; Săcel). – Cf. țuțăl (< germ. Zuzel) (MDA).

21. [DRAM] țuslă, (suslă), s.f. – Țuica din prima distilare (în Strâmtura și Moisei); șpirt, arcoziță, horincă puturoasă, gaist (ALR 1971: 463). – Din germ. Zusel.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDA2] sterpetar sm [At: H XII, 227 / Pl: ~i / E: sterpet + -ar] […]
1. [DEX '09] STREPEZI, strepezesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) produce o senzație […]
1. [DEX '09] STERPEZI vb. IV v. strepezi. 2. [DEX '09] STREPEZI, strepezesc, vb. IV. […]
1. [DEX '09] STERPEZIT, -Ă adj. v. strepezit. 2. [MDA2] sterpezit, ~ă a vz strepezit […]
1. [MDA2] sterpi v vz stârpi 2. [DEX '09] STÂRPI, stârpesc, vb. IV. 1. Tranz. […]
1. [MDA2] sterpăciune sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: stârpici~, (îvr) stărpici~, (reg) stărpăciune[1], stăr~, […]
1. [MDA2] sterpie sf [At: PSALT. 62 / V: stâr~ / E: sterp + -ie] […]
1. [MDA2] sterpitate sf [At: BREZOIANU, R. 56 / Pl: ? / E: sterp + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro