1. [DEX '09] ȚUȚUROI, țuțuroaie, s. n. 1. Șiroi1. 2. (Pop.) Robinet. 3. S. n. Cioc2 (2). – Țurțur + suf. -oi.
2. [MDA2] țuțuroi sn [At: H XIV, 235 / V: ~rloi sn, ~oaie (Pl și: ~) sf, țurț~ sn / Pl: ~oaie, ~ sm / E: țuțur1 + -oi] 1 (Olt; Mun; și cu determinarea „de gheață”) Țurțur1 (1). 2 (Olt; Mun) Jgheab pe care curge apa de la izvor sau de la cișmea. 3 (Olt; Mun; pex) Cișmea. 4 (Olt; Mun; pex) Robinet. 5 (Olt; Mun) Gurgui la urcior. 6 (Olt; Mun) Cioc la cană. 7 (Olt; Mun) Orificiu la ciutură, prin care se poate bea apă. 8 (Olt) Șiroi1. 9 (Olt; îe) A ploua cu ~ A ploua foarte tare. 10 (Olt) Cascadă mică.
3. [DEX '98] ȚUȚUROI, țuțuroaie, s. n. 1. Șiroi. 2. (Pop.) Robinet. 3. Cioc2 (2). – Țurțur + suf. -oi.
4. [DLRLC] ȚUȚUROI, țuțuroaie, s. n. Șiroi. Paparudă, rudă, Vino de mă udă... Cu găleata plină, Ploile să vină... Cu apă de ploaie, Tot cu țuțuroaie. ȘEZ. I 155.
5. [MDA2] țurțuroi sn vz țuțuroi
6. [MDA2] țuțurloi sn vz țuțuroi
7. [MDA2] țuțuroaie sf vz țuțuroi
8. [CADE] ❍ȚUȚUROIU (pl. -oaie) sn. Olten. (TUȚ.) = ȚURȚUR.
9. [Scriban] țuțúr și țuțuróĭ n., pl. oaĭe (din aceĭașĭ răd. cu cĭucĭur, țîrîĭ ș. a.). Olt. Cĭucĭur de lemn pe care se scurge un izvor (bijoĭ, cĭuroĭ, țîrloĭ).
10. [DOOM 3] țuțuroi (reg.) s. n., pl. țuțuroaie
11. [DOOM 2] țuțuroi (pop.) s. n., pl. țuțuroaie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL