1. [DEX '09] TUTUNĂRIT s. n. 1. (Rar) Faptul de a cultiva tutun (1); îndeletnicire a cultivatorului de tutun. 2. Dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun. – Tutun + suf. -ărit.
2. [MDA2] tutunărit sn [At: ZILOT, ap. ȘIO III, 371 / V: (reg) tiutiun- / E: tutun + -ărit] 1 (Înv) Dare plătită de cei care cultivau tutun (1). 2 (Înv) Funcția celui care încasa impozitul pe tutun (1). 3 (Rar) Cultivare a tutunului (1). 4 Îndeletnicire a cultivatorului de tutun (1).
3. [DLRLC] TUTUNĂRIT s. n. (Învechit) Faptul de a cultiva tutun; îndeletnicirea cultivatorului de tutun. Luau în întreită zeciuială pentru oierit, ierbărit, tutunărit și vinărit. FILIMON, la TDRG. ♦ Impozit pe tutun. Mai este și altul asemenea condei năpăstuitor norodului... vînzarea dijmăritului, oieritului... tutunăritului. GOLESCU, Î. 92.
4. [Șăineanu, ed. VI] tutunărit n. od. dare de fiecare pogon de tutun.
5. [Scriban] tutunărít n., pl. urĭ (d. tutun). Vechĭ. Bir pe pogonu de tutun (cîte 4 leĭ vechĭ).
6. [MDA2] tiutiunărit sn vz tutunărit
7. [DOOM 3] tutunărit (rar) s. n.
8. [DOOM 2] tutunărit (rar) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL