1. [MDA2] tutuluc, ~ă a [At: ALR SN V h 1240/76 / Pl: ~uci, ~uce / E: ns cf tut2] (Reg) Prostănac.
2. [DEX '09] ȚULUC, țuluci, s. m. (Reg.) Moț1, ciuf. – Cf. bg. culuf, rom. zuluf.
3. [MDA2] țuluc sn [At: CIHAC, II, 710 / Pl: ~uci, (rar) ~uce sn / E: ngr τσουλούφι, bg цулуф] 1 (Mol) Ciuf (1). 2 (Mol; îe) A se ține ~ A sta grămadă, unul lângă altul. 3 (Mun) Barbișon.
4. [MDA2] țuțuluc [At: PAMFILE, J. I, 136 / Pl: ~uci / E: ns cf țuțui1, țuluc] (Reg) 1 sm Moț1 de păr. 2 a (D. păr) Creț. 3 a (D. păr) Zbârlit.
5. [CADE] ❍ȚULUC sm. Mold. Moț; chică: de-abia mi-i lua pe Gerilă de ~ și li-i purta cu nasul pe la soare (CRG.); De ~ îl apuca, Jos la pămînt îl trîntea (PAMF.) [comp. ZULUF și bg. culufǔ].
6. [DLRLC] ȚUCULUC s. n. v. țuluc.
7. [DLRLC] ȚULUC, țuluci, s. m. (Regional) Moț, ciuf. De-abia mi-i lua pe Gerilă de țuluc și l-îi purta cu nasul pe la soare, doar s-a încălzi cîtuși de cît. CREANGĂ, P. 246. – Variantă: țuculuc s. n.[1]
8. [DLRLC] ȚUȚULUC s. n. v. țuluc.
9. [Șăineanu, ed. VI] țuluc n. Mold. chică: mi-l lua de țuluc CR. [Cf. gr. mod. TSULÚFI, zuluf].
10. [Scriban] țulúc n., pl. e (ngr. dzulufi [scris tzu-], zuluf). Mold. Fam. A apuca de țuluc, a apuca de chică (de păr), a trage o păruĭală. V. cĭuf, moț.
11. [DOOM 3] țuluc (reg.) s. m., pl. țuluci
12. [DOOM 2] țuluc (reg.) s. m., pl. țuluci
13. [DER] ȚULUC s. m. (Mold.) Zuluf. (din bg. zuluf, culuf)
14. [DAR] tutuluc, -ă, tutuluci, -ce, adj. (reg.) prostănac.
15. [DRAM 2021] tutulúc, adj. v. tut.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL