1. [DEX '09] ȚUȚUIANCĂ, țuțuience, s. f. (Reg.) 1. Nevasta unui țuțuian. 2. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -țu-ian-] – Țuțuian + suf. -că.
2. [MDA2] țuțuiancă sf [At: SEVASTOS, N. 282 / Pl: ~nce / E: țuțuian + -că] (Reg) 1 Nume dat soției de țuțuian (1). 2 (art) Nume dat unui dans popular asemănător cu arcanaua, o horă de brâu. 3 (art) Nume dat unui dans popular asemănător unei hore Si: mureșeancă. 4 (art) Dans care se obișnuiește la nuntă.
3. [DEX '98] ȚUȚUIANCĂ, țuțuience, s. f. (Reg.) 1. Nevasta unui țuțuian. 2. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -țu-ian-] – Țuțuian + suf. -că.
4. [DLRLC] ȚUȚUIANCĂ, țuțuience, s. f. 1. Nevastă de țuțuian. 2. (Mai ales articulat) Numele unui dans popular; melodia după care se dansează. De-ndată ce s-a săvîrșit masa de cununie, toți nuntașii se prind la joc, ce durează pîn-aproape de către seară, cam cu următoarele jocuri: ardeleanca... hora... țuțuianca. SEVASTOS, N. 282.
5. [Scriban] țuțuĭáncă f., pl. ĭence. Nevastă saŭ fată de Țuțuĭan. O horă a Țuțuĭenilor.
6. [Șăineanu, ed. VI] tutuiancă f. hora țuțuienilor, numită și mureșeancă.
7. [DOOM 3] țuțuiancă (reg.) s. f., g.-d. art. țuțuiencei; pl. țuțuience
8. [DOOM 2] țuțuiancă (reg.) s. f., g.-d. art. țuțuiencei; pl. țuțuience
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL