1. [MDA2] tutuc1 [At: CADE / V: (reg) tiutiuc sn / Pl: ~uci / E: tc kütük] 1 sm (Ban; Olt) Bucată de lemn scurtă și groasă Si: butuc. 2 av (Reg; îe) A îngheța (sau a se face) ~ A îngheța foarte tare. 3 sm (Reg; îf tiutiuc) Butucul rotamlui. 4 sm (Reg) Jujeu la porc.
2. [MDA2] tutuc2, ~ă a [At: COMAN, GL. / Pl: ~uci, ~uce / E: tut2 + -uc] (Reg) Naiv.
3. [DLRLC] TUTUC tutuci, s. m. (Olt., Ban.) Butuc (1). Se așază fiecare pe un tutuc și se apucă de muls. POP.
4. [DLRM] TUTUC, tutuci, s. m. (Reg.) Bucată de lemn scurtă; butuc.
5. [Scriban] tutúc m. Ban. Olt. Scurtătură (de lemn). Butuc. Adv. A îngheța tutuc, a îngheța bocnă.
6. [MDA2] tiutiuc sn vz tutuc1
7. [Onomastic] TUTUC subst. „lemn scurt, opritoare” var. tiutiuc. 1. Tutuc fam., act. 2. Tiuntiuc fam. (Acte mss Filipeștii de Pădure).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL