1. [DEX '09] TUTELARE s. f. Acțiunea de a tutela și rezultatul ei. – V. tutela.
2. [MDA2] tutelare sf [At: DN2 / Pl: (nob) ~lări / E: tutela] Ținere a cuiva sau a ceva în grijă Si: ocrotire, patronare, protejare, supraveghere, tutelă (1), (rar) tutelaj (1).
3. [DN] TUTELARE s.f. Acțiunea de a tutela și rezultatul ei; ținerea sub tutelă. [< tutela].
4. [DEX '09] TUTELA, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.
5. [DEX '09] TUTELAR, -Ă, tutelari, -e, adj. Privitor la tutelă, care aparține unei tutele, care constituie o tutelă; care ocrotește, protejează. ♦ Care are în subordine o instituție, o organizație (exercitând atribuții de coordonare, de control etc.). – Din fr. tutélaire, lat. tutelaris.
6. [MDA2] tutela vt [At: LEG. EG. PL. 168 / Pl: ~lez / E: tutelă] A avea pe cineva sau ceva în grijă Si: a ocroti, a patrona, a proteja.
7. [MDA2] tutelar, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr tutélaire, lat tutelaris] 1 Privitor la tutelă (2). 2 Care aparține unei tutele (3). 3 Care constituie o tutelă (2). 4 Care ocrotește. 5 (Șîs) Organ ~ Organ al administrației de stat sau al organizațiilor obștești care are în subordine o instituție, o organizație (exercitând atribuții de coordonare, de control etc.) sau care are în dependența sa un teritoriu. 6 (Fig) Care constituie o tutelă (4). 7 (Îs) Autoritate ~ă Organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri.
8. [DEX '98] TUTELAR, -Ă, tutelari, -e, adj. Privitor la tutelă, care aparține unei tutele, care constituie o tutelă; care ocrotește, protejează. ♦ Care are în subordine o instituție, organizație (exercitând atribuții de coordonare, de control etc.). – Din fr. tutélaire, lat. tutelaris.
9. [DLRLC] TUTELA, tutelez, vb. I. Tranz. A avea în grijă; a ocroti, a patrona. Se impune ca Filarmonicile de stat să dispună de o formație corală pe care s-o tuteleze. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/5.
10. [DLRLC] TUTELAR, -Ă, tutelari, -e, adj. Care se referă la tutelă; p. ext. care ocrotește, protejează. În creațiunea lui Coșbuc doina apare ca un înger tutelar, care petrece pe romîn în toate manifestările importante. GHEREA, ST. CR. III 346. La revedere, scump înger tutelar! Un stol de vise de-aur asupra-ți să coboare. MACEDONSKI, O. II 124.
11. [DN] TUTELA vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare].
12. [DN] TUTELAR, -Ă adj. Care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ Organ tutelar = organ al administrației de stat sau al organizațiilor obștești avînd în subordine organizații față de care exercită atribuții de organizare, coordonare și control; autoritate tutelară = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. [Cf. lat. tutelaris, fr. tutelaire, it. tutelare].
13. [MDN '00] TUTELA vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă)
14. [MDN '00] TUTELAR, -Ă adj. care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ organ ~ = organ al administrației de stat sau al unei organizații obștești având în subordine o instituție sau o organizație; autoritate ~ă = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitatea de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. (< fr. tutélaire, lat. tutelaris)
15. [Șăineanu, ed. VI] tutelar a, care protejează: înger tutelar.
16. [Scriban] *tutelár, -ă adj. (lat. tutelaris. Cp. cu clientelar). Jur. Relativ la tutelă: gestiune tutelară. Fig. Apărător, protector: geniu tutelar al cetățiĭ.
17. [DOOM 3] tutela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tutelez, 3 tutelează; conj. prez. 1 sg. să tutelez, 3 să tuteleze
18. [DOOM 3] tutelar adj. m., pl. tutelari; f. tutelară, pl. tutelare
19. [DOOM 2] tutela (a ~) vb., ind. prez. 3 tutelează
20. [DOOM 2] tutelar adj. m., pl. tutelari; f. tutelară, pl. tutelare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL