1. [DEX '09] TUȘINARE s. f. (Pop.) Acțiunea de a tușina și rezultatul ei. – V. tușina.
2. [MDA2] tușinare sf [At: DRLU / Pl: ~nări / E: tușina] 1 (Reg) Tundere a oilor pe sub pântece și între picioarele de dinapoi pentru a ușura mulsul și suptul mieilor sau pentru ca oaia să nu se opărească Si: (reg) tușinat1 (1). 2 (Reg) Tundere de pe oi a lânii murdare de la extremități Si: (reg) mituire, tușinat1 (2). 3 (Reg) Retezare a lânii prea lungi de pe oi Si: (reg) tușinat1 (3). 4 (Reg) Tundere a oilor toamna sau a doua oară Si: (reg) tușinat1 (4). 5 (Reg; pex) Tundere a mieilor, a cârlanilor, a mioarelor Si: (reg) tușinat1 (5). 6 (Reg) Scurtare a părului unei blăni Si: (reg) tușinat1 (6). 7 (Pop) Tundere a părului, a bărbii sau a mustății Si: (pop) tușinat1. 8 (Pop; rar) Mototolire a părului, a bărbii sau a mustății Si: (pop) tușinat1. 9 (Reg) Tăiere a firelor destrămate de pe marginea unei țesături, a unei împletituri ori a capetelor rămase libere Si: (reg) tușinat1 (7). 10 (Reg) Tundere a ierbii, a arbuștilor Si: (reg) tușinat1 (8). 11 (Reg) Tăiere a spicelor de secară crescute în grâu cu foarfecele sau cu secera Si: (reg) tușinat1 (9). 12 (Reg) Prășire a porumbului (prima oară) Si: (reg) tușinat1 (10). 13 (Reg) Lovitură puternică aplicată cuiva Si: (reg) tușinat1 (11).
3. [DEX '98] TUȘINARE s. f. (Reg.) Acțiunea de a tușina și rezultatul ei. – V. tușina.
4. [DLRLC] TUȘINARE s. f. Acțiunea de a tușina și rezultatul ei.
5. [DEX '09] TUȘINA, tușinez, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A tunde oile pe sub pântece și între picioarele dinapoi, pentru a ușura mulsul și suptul mieilor. 2. A tunde scurt părul, barba sau mustața cuiva. 3. A tăia ațele, destrămăturile de la capetele sau de pe laturile unei țesături, ale unei împletituri. 4. A tunde iarba; a aranja (la același nivel) frunzișul unor arbori sau arbuști. – Lat. *tonsionare (< tonsio).
6. [MDA2] toșeni v vz tușina
7. [MDA2] turșina v vz tușina
8. [MDA2] tușina vt [At: TDRG / V: (reg) toșeni, turș~, ~ni, ~șna, ~șni, ~șuna, ~șuni / Pzi: ~nez, (reg) tușin / E: ml *tonsionare] 1 (Reg; c. i. oi) A tunde pe sub pântece și între picioarele de dinapoi pentru a ușura mulsul și suptul mieilor sau pentru ca oaia să nu se opărească Si: (reg) a suvintri. 2 (Reg; c. i. oi) A tunde lâna murdară de la extremități Si: (reg) a mițui. 3 (Reg; c. i. oi) A reteza lâna prea lungă. 4 (Reg; c. i. oi) A tunde toamna sau a doua oară. 5 (Reg; c. i. miei, cârlani, mioare) A tunde (11). 6 (Reg; c. i. o blană) A-i scurta părul. 7 (Pop; c. i. părul, barba sau mustața) A tunde (1) (scurt). 8 (Pop; rar; c. i. părul, barba sau mustața) A mototoli. 9 (Reg; c. i. o țesătură sau o împletitură) A tăia firele destrămate de pe margini sau capetele rămase libere. 10 (Reg; c. i. iarbă, arbuști) A tunde (12). 11 (Reg; c. i. spicele de secară crescute în grâu) A tăia cu foarfecele sau cu secera. 12 (Reg; c. i. porumbul) A prăși (prima oară). 13 (Reg) A lovi puternic pe cineva.
9. [MDA2] tușini v vz tușina
10. [MDA2] tușna v vz tușina
11. [MDA2] tușni v vz tușina
12. [MDA2] tușuna v vz tușina
13. [MDA2] tușuni v vz tușina
14. [DEX '98] TUȘINA, tușinez, vb. I. 1. Tranz. (Reg.) A tunde oile pe sub pântece și între picioarele dinapoi, pentru a ușura mulsul și suptul mieilor. 2. A tunde scurt părul, barba sau mustața cuiva. 3. A tăia ațele, destrămăturile de la capetele sau de pe laturile unei țesături, ale unei împletituri. 4. A tunde iarba; a aranja (la același nivel) frunzișul unor arbori sau arbuști. – Lat. *tonsionare (< tonsio).
15. [DLRLC] TUȘINA, tușinez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la oi) A tunde, tăind lîna numai sub pîntece, la coadă și pe picioarele de dinapoi (pentru a ușura mulsul și suptul mieilor); a suvintra. 2. A reteza părul, barba sau mustața cuiva. Pe cît era de mic și de tupilat, pe atît mai tare i se zbîrlise ariciul bărbii pe care i-l tușina baba Cireașa în fiecare săptămînă. SADOVEANU, N. P. 7. Purtau și puțină barbă, pe care o tușinau din scurt cu foarfecele oilor. id. O. L. 160. 3. A tăia ațele sau destrămăturile de la capetele sau de pe laturile unei țesături, unei împletituri. (Refl. pas.) În urmă se tușinează rogojina, adică i se rătează capetele firelor de papură, spre a se îndrepta. PAMFILE, I. C. 245. 4. A tunde iarba; a reteza (pentru a îndrepta) ramurile unui copac.
16. [Scriban] toșenésc, V. tușinez.
17. [Scriban] tușinéz și tușunéz v. tr. (lat. *tonsionare, d. tonsio, tundere, tunsoare. Cp. cu cășunez, înverșunez). Tund puțin: Barba șĭ-o tușina. De ras, n’avea ce rade (Sadov. V.R. 1807, 9, 308). Taĭ firele maĭ lungĭ la o haĭnă zdrențuită. Pasc vîrfurile, mezdresc. – În Munt. toșenesc.
18. [DOOM 3] tușinare (reg.) s. f., g.-d. art. tușinării
19. [DOOM 2] tușinare (reg.) s. f., g.-d. art. tușinării
20. [DOOM 3] tușina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. tușinez, 3 tușinează; conj. prez. 1 sg. să tușinez, 3 să tușineze
21. [DOOM 2] tușina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tușinează
22. [DER] tușina (-nez, -at), vb. – 1. A tunde. – 2. A tunde oile. Lat. tonsĭōnem „tunsoare”, prin intermediul vb. *tonsĭonāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; cf. Koerting 9590; Candrea), sau al unui urmaș rom. tușină „tunsoare, lamă tunsă”, cuvînt puțin atestat de Pușcariu 1783; Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 328; Lacea, Dacor., II, 626; REW 8783), cf. sard. tosone, fr. toison. – Der. tușinat, adj. (tuns; tăiat); tușinătură, s. f. (canură, partea mai scurtă a lînii).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL