1. [DEX '09] TURTIȚĂ, turtițe, s. f. Turtișoară. – Turtă + suf. -iță.
2. [MDA2] turtiță sf [At: COSTINESCU / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: turtă + -iță] 1-2 (Pop; șhp) Turtișoară (1-2). 3 (Reg) Lipie. 4 (Reg) Turtă (21). 5-12 (Șhp) Turtă (26, 34-35, 37) (mică). 13 (Reg; pan) Bucată dintr-o materie căreia i s-a dat forma unei turtițe (1). 14 (Bot; reg) Turtă (44) (Carlina acaulis).
3. [DEX '98] TURTIȚĂ, turtițe, s. f. Turtișoara. – Turtă + suf. -iță.
4. [DLRLC] TURTIȚĂ, turtițe, s. f. Turtișoară. Merge mîndra Cu turtița caldă-n sîn, Cu cupa plină de vin. HODOȘ, P. P. 188. Face o turtiță, o blagoslovește și o pune pe apă. I. CR. III 241.
5. [DOOM 3] turtiță s. f., g.-d. art. turtiței; pl. turtițe
6. [DOOM 2] turtiță s. f., g.-d. art. turtiței; pl. turtițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL