Definiție și ce înseamnă turtel

1. [MDA2] turtel1 sm [At: MOXA, 347/15 / V: (reg) ~eu, tărtei smp, ~ea sf / Pl: ~ei / E: ns cf turti] 1 (Îrg) Arbust. 2 (Îrg) Lăstar. 3 (Bot; Trs; Ban) Ienupăr (Juniperus communis). 4 (Bot; Trs; Ban) Ienupăr-pitic (Juniperus sibirica). 5 (Bot; Trs; Ban) Cetină-de-negi (Juniperus sabina). 6 (Trs; îf turtea) Fructul de ienupăr. 7 (Reg; îaf) Ramură cu multe noduri. 8 (Trs) Copac bătrân, gros și noduros. 9 (Îvr; îf turtea) Rizom.

2. [MDA2] turtel2 sm vz torțel1

3. [DLRLC] TURTEL, turtei, s. m. (Rar) Jneapăn. Turtel, Burdel, Buză de vițel (Peria). GOROVEI, C. 280.

4. [DLRM] TURTEL, turtei, s. m. (Rar) Jneapăn.

5. [DEX '09] TORȚEL, torței, s. m. Numele a două plante parazite fără frunze, a căror tulpină se răsucește în jurul plantelor pe care trăiesc, una cu flori roșietice (Cuscuta epithymum), alta cu flori albe sau roz (Cuscuta europaea). – Tort1 + suf. -el.

6. [MDA2] cutorțel sm vz torțel

7. [MDA2] tărtei smp vz turtel1

8. [MDA2] tortel sm vz torțel1

9. [MDA2] tortoțel sm vz torțel1

10. [MDA2] torțel2 sm [At: AI, 26 / Pl: ~ei / E: ns cf terțiu2] (Reg) Berbec de doi ani.

11. [MDA2] torțel1 sm [At: COTEANU, PL. 15 / V: (reg) ~rtel, ~rtoț~, ~țiel, tro~, turiț~, turtel, turteț, turtuț~, tur~, turțiel / E: tort2 + ~el] 1 (Reg) Plantă fără frunze, cu tulpina fîliformă, care se răsucește ca firul de tort2 (2) în jurul plantelor pe care trăiește, cu florile de culoare roșiatică, care crește prin livezi, fânețe, poiene Si: (reg) barba-dracului, borangic, cânepa-dracului, gălbează, iarbă-de-crescut-părul, iniță, întorțiel, lipici, mătasa-trifoiului, părul-Sfintei-Marii, râie, steagul-zânelor, tâvsă (1) (Cuscuta epithymum). 2 (Reg) Plantă cu tulpina de culoare galben-verzuie, mai rar roșcată, cu florile albe sau puțin roșiatice, care crește prin tufișuri și bălării Si: (reg) borangic, cătină, cânepa-dracului, gălbează, iniță, întorțiel, lipici, părul-Sfintei-Marii, râie, steagul-zânelor, tâvsă (2), torcățel (Cuscuta europaea). 3 (Bot; reg) Gălbează (Cuscuta trifolii). 4 (Bot; Trs) Troscot1 (1) (Polygonum aviculare).

12. [MDA2] torțiel sm vz torțel1

13. [MDA2] troțel sm vz torțel1

14. [MDA2] turițel sm vz torțel1

15. [MDA2] turtea2 sf vz turtel1

16. [MDA2] turteț sm vz torțel1

17. [MDA2] turteu sm vz turtel1

18. [MDA2] turtuțel sm vz torțel1

19. [MDA2] turțel sm vz torțel1

20. [MDA2] turțiel sm vz torțel1

21. [CADE] BORANGIC (pl. -icuri) sn. 1 Fir de mătase depănat de pe gogoșile viermilor de mătase: femei înalte... întind pe rășchitor firele galbene de ~ (VLAH.) ¶ 2 ⛓ Țesătură subțire lucrată cu aceste fire: sărise din plapomă numai în papuci și în cămașă de ~ (I.-GH.) ¶ 2 🌿= TORȚEL. [tc. burunǧuk].

22. [DLRLC] TORȚEL s. m. Plantă parazită fără frunze, cu tulpină filiformă, care se răsucește în jurul plantelor pe care trăiește (Cuscuta Epithymum). – Variantă: torțiel s. m.

23. [DLRLC] TORȚIEL s. m. v. torțel.

24. [Șăineanu, ed. VI] torțel m. Bot. borangic. [Lit. tort mic din cauza tulpinei acestei plante în formă de fir].

25. [Scriban] tortél și torțél m., pl. eĭ (d. tort 1, adică „răsucit, învîrtit”. Cp. cu otrățel). Vest ș. a. O plantă convolvulacee parazită (de doŭă felurĭ) care atacă inu, trifoĭu, hameĭu ș. a. (cúscuta [europáea și epithýmum]). – Și întorțel. Tortel la Ĭov. 128.

26. [Scriban] torțél, V. tortel.

27. [DOOM 3] torțel s. m., pl. torței, art. torțeii

28. [DOOM 2] torțel s. m., pl. torței

29. [DAR] turtel, turtei, s.m. (înv.) 1. turtă mică. 2. nume de arbuști. 3. copac bătrân. 4. rizom.

30. [DAR] torțel, torței, s.m. (reg.) berbec de doi ani.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro