1. [DEX '09] TURNULEȚ, turnulețe, s. n. Diminutiv al lui turn; turnișor. – Turn + suf. -uleț.
2. [MDA2] turnuleț sn [At: VLAHUȚĂ, R. P. 105 / Pl: ~e / E: turn + -uleț] 1-2 (Pop; șhp) Turn (1) (mic) Si: (pop) turnișor (1-2), turnușor (1-2), (reg) turnuț (1-2).
3. [DLRLC] TURNULEȚ, turnulețe, s. n. Diminutiv al lui turn (1). (Metaforic) Se uita... la turnulețele de vase și de farfurii de pe masă. AGÎRBICEANU, S. P. 35.
4. [Scriban] turnuléț n., pl. e. Turn mic. V. turelă.
5. [DOOM 3] turnuleț s. n., pl. turnulețe
6. [DOOM 2] turnuleț s. n., pl. turnulețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL