1. [DEX '09] TURNIR, turniruri, s. n. Competiție din Evul Mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. [Pl. și: turnire] – Din germ. Turnier.
2. [MDA2] turnir sn [At: BĂLCESCU, M. V. 270 / V: (înv) ~ner / Pl: ~e, ~uri / E: ger Turnier] Competiție din Evul Mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii își disputau întâietatea în mânuirea armelor Si: (îvr) turnărie.
3. [DEX '98] TURNIR, turnire, s. n. Competiție din evul mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. [Pl. și: turniruri] – Din germ. Turnier.
4. [DLRLC] TURNIR, turnire, s. n. Serbare în evul mediu, în cursul căreia cavalerii, îmbrăcați cu zale și armuri, se întreceau în lupte cu armele. Se siliră cît putură să facă pe Bathori a-și petrece vremea prin turnire și alte petreceri. BĂLCESCU, O. II 189. – Variantă: turner (NEGRUZZI, S. I 36) s. n.
5. [DN] TURNIR s.n. Serbare publică, în evul mediu, în cadrul căreia se purtau lupte (călare) între cavaleri, care își arătau cu această ocazie îndemînarea, îndrăzneala. [Pl. -re, -ruri. / < germ. Turnier, fr. tournois].
6. [MDN '00] TURNIR s. n. 1. competiție în evul mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. 2. (sport) concurs, competiție cuprinzând mai multe serii de probe sau de manșe. ◊ (fig.) luptă; emulație. (< germ. Turnier)
7. [Șăineanu, ed. VI] turnir n. serbare militară în evul-mediu, în care cavalerii simulau lupte între dânșii, [Nemț. TURNIER (= fr. tournois)].
8. [MDA2] turner sn vz turnir
9. [DLRLC] TURNER s. n. v. turnir.
10. [DOOM 3] turnir s. n., pl. turniruri
11. [DOOM 2] !turnir s. n., pl. turniruri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL