1. [MDA2] turmuliță sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 217/6 / Pl: ~țe / E: turmă + -uliță] 1-2 (Pop; șhp) Turmă (1) (mică) Si: (reg) turmiță (1-2), turmulice (1-2), turmușoară (1-2), turmuță (1-2).
2. [DLRLC] TURMULIȚĂ, turmulițe, s. f. Diminutiv al lui turmă (1). Îl puse să-i ducă turmulița de oi la pășune. ISPIRESCU, L. 262. Un ciobănaș fluierînd, Turmulița-mi îngriji. VĂCĂRESCU, P. 217.
3. [DLRM] TURMULIȚĂ, turmulițe, s. f. Diminutiv al lui turmă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL