1. [DEX '09] TURMENTA, turmentez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbăta. – Din fr. tourmenter.
2. [MDA2] turmenta [At: HELIADE, O. I, 390 / Pzi: ~tez, (înv) ~ment / E: fr tourmenter] (Liv) 1 vt (C. i. persoane) A frământa (10). 2 vt A deranja (4). 3-4 vtr A (se) ameți de băutură Si: a (se) îmbăta.
3. [DEX '98] TURMENTA, turmentez, vb. I. Refl. și tranz. (Livr.) A (se) îmbăta. – Din fr. tourmenter.
4. [DLRLC] TURMENTA, turmentez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbăta.
5. [DN] TURMENTA vb. I. 1. refl., tr. (Liv.) A (se) îmbăta. 2. tr. A chinui, a înnebuni. [< fr. tourmenter].
6. [MDN '00] TURMENTA vb. I. refl., tr. a (se) îmbăta. II. tr. a ameți, a zăpăci. (< fr. tourmenter)
7. [Șăineanu, ed. VI] turmentà v. 1. a chinui: boala îl turmentă; 2. a importuna: creditorii îl turmentă.
8. [MDA2] turment sn [At: HELIADE, O. I, 295 / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~e / E: fr tourment] (Liv) Tortură (fizică sau morală) Si: chin, suferință.
9. [MDA2] turmentă sf vz turment
10. [DN] TURMENT s.n. (Liv.) Chin, zbucium; durere cumplită. [< fr. tourment].
11. [MDN '00] TURMENT s. n. chin, zbucium; durere cumplită. (< fr. tourment, lat. tourmentum)
12. [Scriban] *turmentéz v. tr. (fr. tourmenter, d. tourment, chin, zbucĭum; lat. tormentum, d. torquére, a întoarce, a suci). Barb. Chinuĭesc, zbucĭum: boala, grijile, creditoriĭ îl turmentează.
13. [DOOM 3] turmenta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. turmentez, 3 turmentează; conj. prez. 1 sg. să turmentez, 3 să turmenteze
14. [DOOM 2] turmenta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 turmentează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL