1. [DEX '09] TURMAC, -Ă, turmaci, -ce, s. m. și f. (Reg.) 1. Bivol tânăr. 2. Epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras. – Din bg. turmak.
2. [MDA2] turmac, ~ă smf [At: POLIZU / V: (reg) tum~, ~rlac / Pl: ~aci, ~ace / E: bg турмак] 1 (Reg) Bivol tânăr. 2 (Mun; Olt; pex) Mânzat. 3 (Reg) Om scund și îndesat. 4 (Reg) Om înalt și voinic. 5 (Mun) Porc gras.
3. [DLRLC] TURMAC, -Ă, turmaci, -e, s. m. și f. (Regional) Vițel sau vițică de bivol. V. malac. Ceaușul se supunea... Iar a doua zi-i frigea O turmacă la frigare Ca să-i fie de gustare Pîn-o veni prînzul mare. TEODORESCU, P. P. 578.
4. [Șăineanu, ed. VI] turmac m. vițel de un an.
5. [Scriban] turmác m. (poate d. turmă, de unde și bg. turmak, id. Cp. și cu alb. trumák, om scund și gras). Sud. Malac maĭ mare, junc de bivol. Fig. Rar. Bondoc (Cod.).
6. [MDA2] tumac sm vz turmac
7. [MDA2] turlac2 sm vz turmac
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL