1. [MDA2] turliu [At: ȘIO III , 370 / V: (înv) tiur~ / E: tc türlü „soi, fel”] (Înv) 1-2 sn, i (Cuvânt care) exprimă admirație față de ceva frumos, nostim. 3 i (îla) ~-~ Dichisit (1).
2. [MDA2] țurliu i [At: SUFL. OLT. I, 174 / V: țuț~ / E: fo] (Cu ultima parte a cuvântului repetată) Cuvânt care redă strigătul specific al unor păsări.
3. [MDA2] țuțurliu i vz țurliu
4. [Șăineanu, ed. VI] tur(liu)liu adv. pop. fain, frumos: turliu, turliu, scos din cutie. [Turc. TÜRLÜ, TÜRLÜ, de toate felurile].
5. [DAR] turliu, -ie, adj. (pop.; înv.) frumos, fain.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL