1. [DEX '09] TURKMEN, -Ă, turkmeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Turkmeniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Turkmeniei sau turkmenilor (1), privitor la Turkmenia ori la turkmeni. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turkmeni (1). – Din rus. turkmen, fr. turkmene.
2. [MDA2] turkmen, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: rs туркмен, fr turkmène] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Turkmeniei sau este originară de acolo Si: (îvr) turcoman1 (1-2). 3 smp Populație care locuiește în Turkmenia. 4-5 a Care aparține Turkmeniei sau turkmenilor (3). 6-7 a Privitor la Turkmenia sau la turkmeni (3). 8-9 a Caracteristic Turkmeniei sau turkmenilor (3). 10 a Originar din Turkmenia. 11-12 sf, a (Șîs limba ~ă) (Limba) vorbită de turkmeni (3).
3. [DEX '98] TURKMEN, -Ă, turkmeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turkmeniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Turkmeniei sau turkmenilor (1), privitor la Turkmenia sau la turkmeni, originar din Turkmenia. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turkmeni (1). – Din rus. turkmen, fr. turkmène.
4. [MDN '00] TURKMEN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Turkmenia. ◊ (s. f.) limbă turcică vorbită între Marea Caspică și Marea Aral. (< rus. turkmen, fr. turkmène)
5. [DOOM 3] turkmen (desp. turk-men) adj. m., s. m., pl. turkmeni; adj. f., s. f. turkmenă, pl. turkmene
6. [DOOM 2] turkmen (turk-men) adj. m., s. m., pl. turkmeni; adj. f., s. f. turkmenă, pl. turkmene
7. [DOOM 3] turkmenă (limbă) (desp. turk-me-) s. f., g.-d. art. turkmenei
8. [DOOM 2] turkmenă (limbă) (turk-me-) s. f., g.-d. art. turkmenei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL