1. [Șăineanu, ed. VI] Turingia f. o țară în Germania ce coprinde micile ducate de Saxa; 2. (Pădurea), lanț de munți în aceleași ducate (Turingian).
2. [MDA2] sturungiu, ~ie a vz turungiu
3. [MDA2] turingiu, ~ie a vz turungiu
4. [MDA2] turunghiu, ~ie a vz turungiu
5. [MDA2] turungiu, ~ie a [At: (a. 1731) FURNICĂ, I. C. 11 / V: (reg) st~, ~rin~, ~nghiu / Pl: ~ii / E: tc turuncu] 1 (Îrg) Portocaliu. 2 (Reg; prin confuzie) Tuciuriu (1).
6. [DLRLC] TURINGIU, -IE adj. v. turungiu.
7. [DLRLC] TURUNGIU, -IE, turungii, adj. (Învechit) Portocaliu. Verde, galben, turungiu, albastru, alb. I. IONESCU, M. 693. – Variantă: turingiu, -ie (ȘEZ. III 197) adj.
8. [DLRM] TURUNGIU, -IE, turungii, adj. (Înv.) Portocaliu. – Tc. turuncu.
9. [Șăineanu, ed. VI] turungiu a. portocaliu (termen de boiangiu, familiar descântecelor). [Turc. TURUNDJI, galben, roșu-închis (din TURUNDJ, năramză)].
10. [Scriban] sturungíŭ, V. turungiŭ.
11. [Scriban] turungíŭ, -íe adj. (turc. turunçu, d. turun, naramză [cuv. persic]. V. naramză). Munt. Mold. Naramziŭ, portocaliŭ. – Și sturungiŭ (Munt. vest): brîŭ sturungiŭ (VR. 1912, 10, 52), sudoare roșie-sturungie (CL. 1912, 1203).
12. [DER] turungiu (-ie), adj. – Portocaliu. Tc. turunci, din per. turung „portocală” (Șeineanu, II, 370), cf. sp. toronja.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL