1. [DEX '09] TUREATCĂ, turetci, s. f. 1. Carâmb (la cizmă). 2. (Înv. și reg.) Un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbracă piciorul de la gleznă până la genunchi. [Var.: tureac s. n.] – Et. nec.
2. [MDA2] tureatcă sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 4v/9 / V: (reg) ~acă, ~apcă, ~rnea, ~rue~, ~ruiacă (Pl: ~ieci) sf, tuliac, ~ac, ~atc, ~eci, ~riac (P: ~ri-ac), ~rneag, ~ruiac sm / Pl: ~etci, (reg) ~etce / E: ns cf tur3] 1 Parte a cizmei care acoperă pulpa piciorului de la gleznă în sus, până la genunchi Si: carâmb. 2 (Pfm; îe) A călca pe ~ A greși din cauza lipsei de experiență, de prudență etc. 3 (Pfm; d. elevi; îe) A fi ~ A fi nepregătit la lecție. 4 (Pfm; îe) A umbla cu pila în ~ A fi viclean. 5 (Pop; îe) A fi la ~reac A fi deznădăjduit. 6 (Pop; îe) A lua foc în ~etci A fi înșelat într-o afacere. 7 (Reg; îe) A o ține ~ruiac A vorbi mult și cu insistență pentru a susține un punct de vedere. 8 (Reg; îe) A se face ~ruiac A se îmbăta. 9 (Pop; prt) Persoană cu idei învechite, retrograde. 10 (Îrg; fig) Om prost. 11 (Reg) Trunchi2 (1) de copac. 12 (Îvp) Ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbracă piciorul de la gleznă până la genunchi Si: (reg) pulpar, turecar (1). 13 (Mun; fig; dep) Persoană care poartă turetci (12) Si: (reg) turecar (2). 14 (Mun; pex; fig) Persoană cu picioare butucănoase, mari. 15 (Olt; lpl) Ciorapi (scurți și groși). 16 (Înv; lpl) Ițari. 17 (Reg) Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor etc., care acoperă picioarele Si: crac. 18 (Reg; îf turuiac) Pernă pe care se stă de obicei la vatră, pe lângă foc.
3. [DLRLC] TUREATCĂ, turetci, s. f. 1. Partea cizmei care acoperă pulpa piciorului de la genunchi pînă la glezne. V. carîmb. După el coborî și o slugă mustăcioasă, care era pe capră, înarmată cu pistoale la brîu și cuțit în tureatca cizmelor scurte. CAMIL PETRESCU, O. II 150. Vechili cu coada cravașei înfiptă în tureatca strînsă pe pulpă a cizmei. C. PETRESCU, O. P. I 46. N-a rămas ladă, saltar, tureatcă de cizmă, astupătoare de sobă, unde să nu-și fi băgat mîinile. GANE, N. III 38. 2. (Învechit) Un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbrăca piciorul de la glezne pînă la genunchi. – Pl. și: turetce (CREANGĂ, A. 99). – Variante: tureatc (SEVASTOS, N. 98), tureac (REBREANU, I. 12, SLAVICI, N. II 194), turiac (pronunțat -ri-ac) s. m.
4. [Scriban] tureátcă f., pl. etcĭ (d. tureac). Est. Carîmb de cizmă (partea care acoperă pulpa). Fig. Iron. Om ignorant, cĭobotă: ce tureatcă!
5. [DEX '09] TUREAC s. n. v. tureatcă.
6. [MDA2] tuliac sm vz tureatcă
7. [MDA2] tureac2 sn vz cureac
8. [MDA2] tureac1 sm vz tureatcă
9. [MDA2] tureacă sf vz tureatcă
10. [MDA2] tureapcă sf vz tureatcă
11. [MDA2] tureatc sm vz tureatcă
12. [MDA2] tureci sm vz tureatcă
13. [MDA2] turiac2 sn [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 199 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Condei (1).
14. [MDA2] turiac1 sm vz tureatcă
15. [MDA2] turnea sf vz tureatcă
16. [MDA2] turneag sm vz tureatcă
17. [MDA2] turneatcă sf vz tureatcă
18. [MDA2] turuiac sm vz tureatcă
19. [MDA2] turuiacă sf vz tureatcă
20. [DLRLC] TUREAC s. m. v. tureatcă.
21. [DLRLC] TUREATC s. m. v. tureatcă.
22. [DLRLC] TURIAC s. m. v. tureatcă.
23. [Șăineanu, ed. VI] turiac m. 1. carâmbul cismei: poturi cu turiecii de fir FIL.; 2. pl. un fel de ciorapi largi de dimie cari acopăr membrele inferioare la țărance. [Origină necunoscută].
24. [Scriban] tureác m., pl. ecĭ (d. tur 1. V. tureatcă și cĭoarecĭ). Munt. Cĭoarecĭ, pulpare, tuzlucĭ (în Olt. turuĭac, pl. ĭecĭ). Munt. vest, Trans. Maram. Tureatcă, carîmb: cercetînd tureciĭ vechĭ (Agrb. Înt. 182). S. n., pl. ece. Rest (cupon) dintr’o trîmbă de pînză, dintr’o pîne saŭ dintr’o lămîĭe. – Și cureac în Munt. est, Mold. (Șez. 30, 168). V. chĭostec.
25. [DOOM 3] tureatcă s. f., g.-d. art. turetcii; pl. turetci
26. [DOOM 2] tureatcă s. f., g.-d. art. turetcii; pl. turetci
27. [IVO-III] tureatcă, -retci.
28. [DLRLV] TUREATCĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Carîmb. A: Cu tureatce de aramă înfocate încălțat îl munciră. DOSOFTEI, VS. C: Ci păzeaște că tot poartă cuțit în tureac. ÎVM, 207r. Variante: tureac s.n. (ÎVM, 207r). Etimologie: cf. tur.
29. [DLRLV] TUREAC s.n. v. tureatcă.
30. [DRAM 2015] tureac, tureci, s.n. – 1. Carâmb. 2. Bucată de postav care îmbracă pulpa piciorului: „Fă-mă, Doamne, liliac / La mândruca în turiac” (Bârlea, 1924, I: 218); „S-or duce bubele ca tureacu, / A rămâne pielea ca bumbacu” (Papahagi, 1925: 286; Săcel). – Et. nec. (DEX); posibil cuv. autohton (Philippide); din tur (Scriban); din lat. thylacus (< gr. thylakos) (Frățilă).
31. [DRAM] turiac, s.n. (tureac) – Carâmbul cizmei: „Fă-mă, Doamne, liliac / La mândruca în turiac” (Bârlea 1924 I: 218). – Et. nec. (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL