[DRAM] țurgălâu, -lăi, (țingălău), s.m. – Clopoțel, zurgălău. Fus cu țurgălăi = fus care țurgălește, zdrăngănește: îmbinare specifică, fără cuie, care, la tors, sună (Memoria 2001). În partea inferioară a fusului se îmbină bucăți mici de lemn, „replici în miniatură a savantelor îmbinări arhitectonice a bisericilor de lemn, cu îndrăznețele lor turnuri gotice” (Nistor 1980): „Nici ai boi cu țingălauă” (Bârlea 1924: 245). – Din zurgălău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL