1. [Șăineanu, ed. VI] Turda f. 1. numit de Maghiari Torda și de Sași Thorenburg, numele unui județ ardelean (161.000 loc.) cu cap. Turda; 2. oraș ardelenesc în valea Arieșului, cap. județului Turda: 13.500 loc., mine de sare; 3. (Câmpia), șes pe malul stâng al Arieșului unde fu omorît Mihaiu Viteazul (1601); 4. (Cheia) spre apus de Turda, în Munții Apuseni, tăietură curmezișă a unei coaste de deal cu o priveliște minunată.
2. [Șăineanu, ed. VI] Mureș-Turda (Máros-Turda) n. județ în Ardeal cu 198.000 loc. și cu cap. Osorheiu.
3. [Onomastic] TURDA nume topic ce „derivă dintr-un nume de persoană” întîlnit „foarte des în cronicile și documentele vechi” zice N. Drăganu, care-1 explică dintr-un subst. vechiu *turdă < lat. turda, fem. lui turdus „sturz”, sau din sl. ткpъдъ „tare”. (Drăg 479, 482). La topicele date de Drăganu putem adăuga: un munte la Comarnic (Sd XXII); un pîrîu (Mus), un sat pe Militin (16 A III 306) și Turza, variantă pentru orașul Turda (Ard II 256 – 7). La antroponimele citate de Drăganu, ca: Turda episcopul din Anonymus, ș.a. în forma Thurda, Thurde, din documente și cronici vechi, se mai adaugă: 1. June Torda (doc. latin) în reg. Arad 1219 (11 – 13 C I 171). 2. Turd și -a nume purtat de opt săteni din Săpînța (Mar). 3. Turdea, ard. (Moț; Paș). 4. Turdeș comite, 1275 (11 – 12 C I 62). 5. + -at: Turdăt/ești, -eni ss. (etim. Drăg 480). 6. Din forma ung. Torda: Torde b., (17 A IV 202); Torda preot (Sur IV); din ung. Tordas (Drăg 480), avem nume romanizate ca: Turd/aș, -eș (ib.).
4. [DE] CHEILE TURZII v. Turda (1).
5. [DE] CÎMPIA TURZII, oraș în jud. Cluj, pe dr. Arieșului; 29.980 loc. (1991). Siderurgie (oțel, laminate, sîrmă, cabluri); produse metalice diverse și mat. de constr. (cărămidă, țiglă). Fabrici de conf. și tricotaje, de izolatori electrici, de oxigen și de postav. Orașul a luat ființă în 1918, prin contopirea a două sate: Ghiriș și Chiriș-Sîncraiu (atestate documentar de la sfîrșitul sec. 13). Declarat oraș în 1952.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL