1. [MDA2] turcoaie1 sf [At: URECHE, L. 198 / Pl: ~ / E: turc + -oaie] 1-2 (Înv) Turcoaică (1-2). 3 (Reg; lpl) Varietate de prune mari.
2. [DEX '09] TURCOAICĂ, turcoaice, s. f. Femeie, care face parte din populația Turciei sau este originară de acolo. – Turc + suf. -oaică.
3. [MDA2] turc, ~ă [At: (cca 1550-1580) GCR I, 6/5 / Pl: ~rci, ~rce / E: tc türk] 1-2 sm Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară din Turcia Si: otoman, (înv) osman, osmangiu, osmanlâu, (reg) turcalău (1-2), turcan1 (1-2), turcel1 (1-2), turcoman2 (1-2). 3 sm (Pex) Persoană de religie mahomedană. 4 smp Popor care trăiește în Turcia. 5 sm (Mol; îs) Vânt de la ~ Vânt care bate dinspre Sud. 6 smp (Reg; îs) Boala ~rcilor Ciumă (1). 7 smp (Fam; îe) (Doar) nu dau (sau nu vin) ~rcii sau (ce) au năvălit ~rcii? Se spune pentrua modera graba neîntemeiată a cuiva. 8 smp (Pfm; îe) Parcă te-alungă ~rcii sau parcă-l aleargă ~rcii (ori parcă-l gonesc ~rcii, parcă l-au luat ~rcii la goană), parcă dau ~rcii și tătarii) Se spune cuiva sau despre cineva care e foarte grăbit. 9 sm (Pfm; îe) A fi ~ (sau ca ~ul) A fi foarte încăpățânat. 10 smp (Pfm; îe) (Parcă) se bat ~rcii la gura lui Se spune despre cineva care mănâncă lacom. 11 smp (Pfm; îae) Se spune despre cineva care vorbește foarte repede. 12 sm (Olt; îe) Eu văd ~ul ce gândește Eu știu ce vrei. 13 sm (Trs; îe) A tăia ~ul Se spune despre copii, la scăldat, când își astupă nările apoi se dau în apă adânc. 14 sm (Pfm; îe) ~ul plătește Se spune despre cineva care este nevoit să plătească paguba sau cheltuiala făcută de alții. 15 sm (Reg; pex) Păgân. 16 sm (Reg) Personaj din jocul popular „capra”, înfățișând un bărbat cu fes pe cap, care are rolul de conducător al jocului și pe cel de a strânge banii. 17 smp (Bot; reg) Păpădie (Taraxacum officinale). 18-19 sf, a (Șîs limba ~ă) (Limba) vorbită de turci (4) Si: (rar) turceasca (26-27). 20-27 a Turcesc (1-8).
4. [MDA2] turcoaică sf [At: R. POPESCU, CM. I, 292 / Pl: ~ice / E: turc + -oaică] 1-2 Femeie care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară de acolo Si: otomană, (înv) osmană, osmanlie, turcoaie1 (1-2). 3 (Bot; reg; lpl) Cârciumărese (3) (Zinnia elegans).
5. [DEX '98] TURCOAICĂ, turcoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară de acolo. – Turc + suf. -oaică.
6. [DLRLC] TURCOAICĂ, turcoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Turciei sau care este originară de acolo.
7. [Șăineanu, ed. VI] turcoaică f. femeia turcului.
8. [Scriban] Turc, Turcoáĭcă s. (vsl. Turŭkŭ, ngr. Tûrkos). Om care are limba turcească drept limbă maternă (Populațiunea Turciiĭ e de vre-o 18 milioane, dintre care ¼ străinĭ). Cap de Turc, un fel de dinamometru care are o căpățînă de forma unuĭ turban (cap de Turc), în care trage cu cĭocanu cel ce-șĭ încearcă puterea. Fig. Om în care daŭ toțĭ (cĭuca saŭ gazda bătăilor). Cum e Turcu, (așa) și pistolu, cum e stăpînu, și sluga; cum e Tandea, și Mandea; cum e unu, așa și cel-lalt. A fugi par’că daŭ Turciĭ și Tătariĭ, a fugi în panică, ca odinioară cînd năvăleaŭ aceștia.
9. [Scriban] Turcoáĭcă f., pl. e. Femeĭe de neam turcesc. – La Ur. Turcoaĭe, pl. tot așa.
10. [DOOM 3] turcoaică s. f., g.-d. art. turcoaicei; pl. turcoaice
11. [DOOM 2] turcoaică s. f., g.-d. art. turcoaicei; pl. turcoaice
12. [IVO-III] Turc sb. m., Turcoaică sb. f.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL