1. [MDA2] turcie sf [At: CANTEMIR, HR. 126 / E: turc + -ie] (Înv) 1 Turcire. 2 (Îlav) Pe ~ În limba turcă (19) Si: turcește (2). 3 (Îal) Arbitrar (2).
2. [DLRLC] TURCIE s. f. (Învechit, în expr.) Pe turcie = în limba turcă. Mă întîmpină un om... cînd eream să trec pă lîngă o apazvîrlă (mașină ce aruncă apa în sus, sau șadrivan pă turcie). GORJAN, H. IV 109.
3. [DLRM] TURCIE s. f. (Înv., în expr.) Pe turcie = în limba turcă. – Din turc + suf. -ie.
4. [Scriban] turcíe f. Vechĭ. Pe turcie, turcește: a judeca pe turcie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL