1. [DEX '09] TURCIC, -Ă, turcici, -ce, adj. (în sintagma) Limbă turcică = (la pl.) grupă de limbi din ramura de vest a familiei altaice, probabil înrudite cu limbile mongolice și tunguse, vorbite pe un teritoriu aflat între sud-estul Europei, Siberia și China; (și la sg.) fiecare dintre limbile care aparțin acestei familii. ♦ (Despre populații, popoare) Care aparține familiei de limbi mai sus definite. – Turc + suf. -ic.
2. [MDA2] turcic, ~ă a [At: DER / Pl: ~ici, ~ice / E: turc + -ic cf ger turkisch] 1 (Lpl; îs) Limbă ~ă Familie de limbi înrudite vorbite pe un teritoriu aflat între sud-estul Europei, Siberia și China, din care fac parte turca, tătara etc. 2 (Lsg; îas) Fiecare dintre limbile care aparțin din familia limbilor turcice (1). 3 (D. populații, popoare) Care aparțin familiei de limbi turcice (1). 4 Privitor la limbile turcice (1).
3. [DEX '98] TURCIC, -Ă, turcici, -ce, adj. (În sintagma) Limbă turcică = (la pl.) familie de limbi înrudite vorbite pe un teritoriu aflat între sud-estul Europei, Siberia și China; (și la sg.) fiecare dintre limbile care aparțin acestei familii. ♦ (Despre populații, popoare) Care aparține familiei de limbi mai sus definite. – Turc + suf. -ic.
4. [MDN '00] TURCIC, -Ă adj. limbi ~ ce = familie de limbi altaice (turca, tătara) vorbite din sud-estul Europei până în Siberia și China. (< turc + -ic)
5. [DOOM 3] turcic adj. m., pl. turcici; f. turcică, pl. turcice
6. [DOOM 2] turcic adj. m., pl. turcici; f. turcică, pl. turcice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL