1. [MDA2] târcav, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 792/3 / V: (reg) țir~ / A și: ~cav / Pl: ~i, ~e / E: ucr тиркавий] 1 (Îrg; d. oameni) Pleșuv (pe anumite porțiuni) Si: chel. 2 (Reg; d. păr, barbă) Ros. 3 (Reg; d. lână) Scurt. 4 (Reg; d. oi) Cu lâna scurtă. 5 (Reg; d. copaci) Cu vârfurile ciuntite, rupte. 6 (Reg; d. terenuri) Cu vegetație puțină, rară. 7 (Înv) Pipernicit. 8 (Reg) Bolnăvicios (1).
2. [MDA2] țircav, ~ă a vz târcav
3. [MDA2] țurcav[1], ~ă a vz târcav
4. [Șăineanu, ed. VI] țircav v. V. țurcav.
5. [Șăineanu, ed. VI] țurcav a. se zice de oile cu lâna scurtă. [Cf. țurcan].
6. [Scriban] tîrcáv, -ă adj. (rut. tyrkávyĭ). Vest. Fără copacĭ saŭ și fără ĭarbă: munțĭ petroșĭ, parte tîrcávĭ, parte acoperițĭ de pădurĭ (Univ. 31 Ĭuliŭ 1905; 1, 5, coresp. din Tismana). Chel, pleșuv: cap tîrcáv. Cu lîna scurtă din natură: oĭ tîrcáve. Pipernicit. – În nord acc. pe î: viță tîrcavă (una verde, alta uscată).
7. [DAR] târcav, -ă, adj. (reg.) 1. pleșuv, chel. 2. scurt, mic, ciuntit. 3. cu vegetație puțină.
8. [DLRLV] TÎRCAV adj. (ȚR) Pleșuv, chel. Iară de se va zmulge cuiva capul den față, iaste tîrcav. BIBLIA (1688). Etimologie: ucr. tirkavij. Vezi și tîrcăvire. Cf. c o p o s, p l e ș u v.
9. [DAR] țurcav, -ă, adj. (reg.; despre oi) cu lâna scurtă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL