1. [DRAM 2021] turcățắl, (torcățăl, turcățel), s.m. (bot.) Holbură (Convolvolus arvensis L.): „Pă Iza-n jos, holbură; îi spunem torcățăl pentru că să torce sângur pângă mălai, ca siru pă fus când torce femeia” (ALRRM, 1971: 409). – Cf. torțel (MDA); cf. toarce „a (se) răsuci”.
2. [DRAM 2015] turcățăl, (torcățăl, turcățel), s.m. – (bot.) Holbură: „Pă Iza-n jos, holbură; îi spunem torcățăl pentru că să torce sângur pângă mălai, ca siru pă fus când torce femeia” (ALRRM, 1971: 409; Moisei). – Cf. torțel (< tort + suf. -el) (MDA); cf. toarce „a (se) răsuci”.
3. [DRAM] turcățăl, (torcățăl), s.m. – (bot.) Holbură: „Pă Iza-n jos, holbură; îi spunem torcățăl pentru că să torce sângur pângă mălai, ca siru pă fus când torce femeia” (ALR 1971: 409; Moisei). – Din toarce (< lat. troquere, cf. it. torcere) + -ățăl.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL