1. [DEX '09] TURBUREL, -EA adj., s. n. v. tulburel.
2. [MDA2] turburel, ~ea a, sn vz tulburel
3. [DEX '98] TURBUREL, -EA adj. s. n. v. tulburel.
4. [Scriban] turburél n., pl. urĭ și e (d. turbure). Fam. Vin turbure abea ĭeșit din starea de must. – În est tulb-.
5. [DEX '09] TULBUREL, -EA, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburel, -ea, adj., s. n.] – Tulbure + suf. -el.
6. [MDA2] tulburel, ~ea [At: CADE / V: (înv) turb~ / Pl: ~ei, ~de / E: tulbure + -el] 1-8 a (Pop; șhp) (Cam) tulbure (1-4). 9-10 sn, a (Vin nou) care nu s-a limpezit încă.
7. [DLRLC] TULBUREL1 s. n. Vin nou (care nu s-a limpezit încă). Un vin păstrat în crama strîmtă... se vindea ca tulburel. CAMIL PETRESCU, O. II 519. Prînzisem cu cîteva măsuri de tulburel ce nu se liniștise încă între doagele bolobocului. I. BOTEZ, ȘC. 98.
8. [DLRLC] TULBUREL2, -EA, tulburei, -le, adj. 1. Diminutiv al lui tulbure. Nu mai vezi pămînt uscat, Ci tot ape tulburele, Umblînd corăbii pe ele... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 320. 2. (Rar) Neliniștit, îngrijorat. (Adverbial) Cel pe calul muced oftează tulburel. COȘBUC, P. II 197.
9. [DOOM 3] tulburel2 s. n.
10. [DOOM 3] tulburel1 adj. m., pl. tulburei; f. tulburea, pl. tulburele
11. [DOOM 2] tulburel2 s. n.
12. [DOOM 2] tulburel1 adj. m., pl. tulburei; f. tulburea, pl. tulburele
13. [Argou] tulburel s. n. sg. vin nou care nu s-a limpezit încă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL