1. [DEX '09] TURBĂCIUNE, turbăciuni, s. f. (Înv.) Turbare. – Turba + suf. -ăciune.
2. [MDA2] turbăciune sf [At: BELDIMAN, O. 91/16 / V: (îvr) ~bici~, (reg) ~cine / Pl: ~ni / E: turba + ~{ă)ciune] 1 (Înv) Turbare (5). 2 (Reg) Turbă1 (3). 3 (Îrg) Turbare (2). 4 (Pop; ccr) Animal (turbat2 (1) Si: fiară. 5 (Bot; reg; șîc ~a-câinelui) Măselariță (Hyoscyamus niger). 6 (Bot; reg; și îae) Ciumăfaie (1) (Datura stramonium). 1 (Bot; reg; și îae) Zârnă (Solanum nigrum).
3. [DEX '98] TURBĂCIUNE, turbăciuni, s. f. (Rar) Turbare. – Turba + suf. -ăciune.
4. [DLRLC] TURBĂCIUNE, turbăciuni, s. f. 1. (Rar) Turbare (1). Aveau să-l omoare ca pe un cîine veninat de turbăciune. POPA, V. 137. 2. Turbare (2). De cîte ori în turbăciune se apropiau de călăreț, întîlneau gloanțele lui și copitele fugarului. GANE, N. I 11. Turbăciune oarbă cu lăcomia unită. CONACHI, P. 302. Să afla gata de război cu o mare turbăciune. DRĂGHICI, R. 182.
5. [Scriban] turbăcĭúne f. (d. a turba saŭ lat. turbátio, -ónis). Turbare. Fam. Iron. Furie: l-a apucat turbăcĭunea.
6. [MDA2] turbăcine sf vz turbăciune
7. [MDA2] turbiciune sf vz turbăciune
8. [DOOM 3] turbăciune (înv.) s. f., g.-d. art. turbăciunii; pl. turbăciuni
9. [DOOM 2] turbăciune (înv.) s. f., g.-d. art. turbăciunii; pl. turbăciuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL