1. [DEX '09] TURANIC, -Ă, turanici, -ce, adj. Care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. – Turan (n. pr.) + suf. -ic. Cf. fr. touranien.
2. [MDA2] turanic, ~ă a [At: XENOPOL, I. R. II, 37 / Pl: ~ici, ~ice / E: turan + -ic cf ger turanisch] 1-4 Turan (5-8). 5-6 (Rar) Ca al turanilor (3-4).
3. [DLRLC] TURANIC, -Ă, turanici, -e, adj. De origine uralo-altaică. Popoare turanice.
4. [DN] TURANIC, -Ă adj. De origine uralo-altaică. [Cf. fr. touranien].
5. [MDN '00] TURANIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Rusia meridională și din Turkmenia; turanian. ♦ limbi če = grup de limbi: turca și mongola. (< germ. turanisch)
6. [Șăineanu, ed. VI] turanic a. se zice de limbile cari nu sunt nici indo-europene nici semitice.
7. [DOOM 3] turanic adj. m., s. m., pl. turanici; adj. f., s. f. turanică, pl. turanice
8. [DOOM 2] !turanic adj. m., s. m., pl. turanici; adj. f., s. f. turanică, pl. turanice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL