1. [MDA2] turaliu, ~ie [At: GORJAN, H. IV, 27/29 / Pl: ~ii / E: tc turali] (Îrg) 1 a (D. monede) Care are tura1 (1). 2 sm Veche monedă turcească de aur (cu tura1 (1)).
2. [DLRLC] TURALIU, -IE, turalii, adj. (Învechit, despre monede) Care poartă emblema sultanului, cu turaua acestuia. Îmi dete o mie de galbeni tot d-ei turalii. GORJAN, H. IV 27. Parale turalii Luate de la agii. PĂSCULESCU, L. P. 239. Cît era beșliii în țară, Purta Rada cosicioare... Cu parale turalii, Luate de la beșlii. MAT. FOLK. 89.
3. [DLRM] TURALIU, -IE, turalii, adj. (Înv.) Care poartă emblema sultanului, cu turaua acestuia. – Tc. turalı.
4. [Șăineanu, ed. VI] turaliu a. drept la cumpănă (în cântecele oltene și dobrogene): la parale turalii, luate pe la beții Pop. [Turc. TURALI, provăzut cu turaua].
5. [Scriban] turalíŭ, -íe adj. (turc. tughrali, pop. turali). Care poartă pe el turaŭa: galben turaliŭ. S. m. Stamboliŭ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL