1. [DLRLC] TUPILUȘ adv. (Regional, de obicei în construcție cu verbe de mișcare) Ascunzîndu-se, ferindu-se (ca să nu fie văzut sau prins). Sar în grădină la Costache și merg tupiluș prin păpușoi. CREANGĂ, A. 67. Hai! iute... dos la față și tupiluș prin năgăruș. ALECSANDRI, T. 216. ◊ (Repetat) Diavolul de mîță... tupiluș-tupiluș și haț! apucă-n gură coasta. I. CR. III 205.
2. [DLRM] TUPILUȘ adv. (Reg.) Ascunzîndu-se, ferindu-se (ca să nu fie văzut sau prins). – Din tupila + suf. -uș.
3. [Șăineanu, ed. VI] tupiluș adv. Mold. pe ascuns: tupiluș prin năgăruș AL.
4. [Scriban] pitulíș adv. (d. mă pitulez). Vest. Pitiș, pe furiș, pitulîndu-te. – În est tupilíș și -úș (Șez. 33, 26).
5. [Scriban] tupilíș și -úș, V. pituliș.
6. [DAR] tupiluș, tupilușuri, s.n. (reg.) ascunziș; (adv.) pe ascuns, furiș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL