1. [DEX '09] TUPEU s. n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din fr. toupet.
2. [MDA2] tupeu sn [At: COSTINESCU / V: (înv) ~et / Pl: (rar) ~ri / E: fr toupet] 1 Îndrăzneală exagerată Si: cutezanță. 2 Impertinență. 3 (Teatru) Șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte și se piaptănă cu părul propriu.
3. [DEX '98] TUPEU, (rar) tupeuri, s. n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din fr. toupet.
4. [DLRLC] TUPEU s. n. Atitudine îndrăzneață; îndrăzneală, cutezanță, obrăznicie.
5. [DN] TUPEU s.n. 1. Îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (Teatru) Șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte și se piaptănă cu părul propriu. [< fr. toupet].
6. [MDN '00] TUPEU s. n. I. îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (teatru) șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte, și se piaptănă cu părul propriu. (< fr. toupet)
7. [Șăineanu, ed. VI] tupeu n. fig. îndrăzneală, nerușinare (= fr. toupet).
8. [Scriban] *tupéŭ n., pl. eĭe saŭ ee și eurĭ (fr. toupet, moț, îndrăzneală, d. vfr. toup, top, d. germ. de jos topp, germ. de sus zopf, vîrf, moț. V. cĭuf 1). Impertinență, nesfială: a răspunde cu tupeŭ. V. moțat.
9. [MDA2] tupet sn vz tupeu
10. [DOOM 3] tupeu s. n., art. tupeul
11. [DOOM 2] tupeu s. n., art. tupeul
12. [IVO-III] tupeu.
13. [DER] tupeu (-uri), s. n. – Îndrăzneală, obrăznicie. Fr. toupet.
14. [Argou] a avea un tupeu obraznic expr. (glum.) a fi obraznic, a avea tupeu
15. [Argou] a o arde cu tupeu expr. (deț.) a fi foarte îndrăzneț
16. [Argou] tupeu de bulangiu expr. (deț.) îndrăzneală foarte mare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL